Fuga de dupa-amiezele de duminică

Cândva în tinerețe, pe când locuiam încă în orașul natal, aveam o teroare atot-cuprinzătoare de după-amiezele de dumincă. Atunci când orășelul era mort și mai ales vara părea că totul se lichefiază într-un fel de plasmă în care nu se mai putea distinge mineralul de viu. Fantasticam la bombe atomice care să curețe oamenii aceia lipsiți de vise. Am fugit de aproape 20 de ani de acolo.

Azi am găsit un fel de explicație pe care atunci n-am avut cum să o formulez, deși o simțeam:

„Pe măsură ce renunțăm la visele noastre şi găsim pacea, a reluat el după o clipă, cunoaştem o scurtă perioadă de linişte. Dar visele moarte încep să putrezească în noi şi să ne infesteze toată atmosfera. Devenim cruzi față de cei ce ne înconjoară, şi în final întoarcem această cruzime asupra noastră înşine. Apar suferințele şi psihozele. Ceea ce voiam să evităm în luptă – decepția şi eşecul – devin singura moştenire de pe urma laşității noastre. Şi într-o bună zi, visele moarte şi putrezite fac aerul de nerespirat şi ne vom dori moartea, moartea care ne eliberează de certitudinile noastre, de ocupațiile noastre, şi de acea cumplită pace a după-amiezelor de duminică.” (Jurnalul unui mag – Coelho)

 

Anunțuri
Published in: on August 12, 2016 at 17:43  Lasă un comentariu  

O lume cu 7 miliarde de sinucigasi

Nu stiu cand
Si nu stiu de ce oamenii au ajuns sa traiasca asa.
Ca niste criminali.

Da, chiar si voi, cei ce cititi aceste randuri, ca si toti cei de langa voi, sunteti si traiti ca niste ucigasi.

Pentru ca,
In fiecare zi
Va ucideti
Sinele

Va omorati
Pe voi
Si visele voastre
Ca sa fiti „in randul lumii”
Va omorati zilnic, singuri propriul Eu, propria Fiinta.

Crima mai mare nu exista.

De la Darael citire

Published in: on Iunie 8, 2014 at 12:38  Comments (6)  

Caut scriitor

Debutant, caut scriitor profesionist care să-mi explice cum stă treaba cu prima publicare în România.
De la tata Google am aflat până acum că:
-maximul de tiraj pe care îl poate oferi o editură românească este de 1000 de volume, dacă cei de acolo au impresia că ești extraordinar de valoros și cartea se va vinde precum pâinea caldă.
-din tipul ăsta de publicare maximul pe care îl primești e 7% din profit.
-se poate publica de unul singur, în variantă ebook, din care câștigi până la un maxim de 80% din vânzări.
-nu te publică nimeni dacă nu ai un cv literar de tot respectul.
Întrebarea mea este: există scriitori care trăiesc din scris? Sau e doar un hobby câteodată costisitor (în varianta în care alegi să te publici singur) și face bine doar la orgoliu, că îți apare numele pe hârtie?
Vă rog, dacă sunt cunoscători, să mă lămurească și pe mine.

Published in: on Aprilie 15, 2014 at 17:32  Lasă un comentariu  

My love, forever

Published in: on Februarie 3, 2011 at 20:39  Comments (7)  

Ea

Din cand in cand ma gandesc la ea. Nu foarte des, pentru ca ma las prinsa de o multime de lucruri care de care mai inutile. Cateodata reusesc sa ma vad prin ochii ei si mai cobor pe pamant. Cel mai important pentru mine e ca m-am impacat cu ideea. Ca a fost mai bine asa. Ca altfel ar fi suferit prea mult.

Acum sunt trei ani de cand nu mai este. De cand nu mai pot s-o mai sun ca sa ii spun ca in sfarsit m-am indragostit, ca imi zboara sufletul, ca a avut dreptate in tot ceea ce mi-a spus despre lume si viata, ca a vazut viitorul meu chiar in felul in care s-a desfasurat, cel putin pana in momentele astea.

Zilele astea ma gandesc din nou la ea. Si din nou la moarte. Pentru ca imi e din nou prin preajma. Si nu reusesc sa imi schimb modul de-a o vedea. Ne-am intalnit cam de multe ori in ultimul timp. N-am vrut niciodata viata cu orice chip. Daca nu o poti trai asa cum crezi tu, ce sens are?!

De asta nu o sa-mi iau niciodata cetatenie italiana. Nu vreau sa fiu obligata la stadiul de leguma doar pentru ca vreun preot burtos a ajuns la concluzia ca aparatele de respirat sunt expresie a puterii divine.

Din cand in cand mi-e dor de mama. Un dor intens, profund, ca de o mana pe care ti-au taiat-o si pe care din cand in cand ai impresia ca o mai ai si vrei sa o intinzi spre cineva. Daca mai era ea sigur eu nu eram acum aici.

 

Published in: on Noiembrie 23, 2009 at 22:11  Comments (8)  
Tags: