Tango de duminică

În orașul mic de provincie, cu străzile deja pustii de la 6 după-amiază, începuse să ningă mărunt în acest sfărșit capricios de martie. Nici vremea bună nu scotea prea multă lume din casă duminica după-amiază, dar azi până și cerșetorul de sub felinarul din centru își părăsise deznădăjduit postul.

Înfofolite în blănuri date cu mult parfum, doamnele serioase ale urbei se îndreptau în grupuri mici spre singurul divertisment anunțat cu două săptămâni înainte: seara de tango argentinian.

Lume multă, lume bună la filarmonică. Sala plină la distracția culturală demnă de familiile sus-puse ale orașului: solista tânără și frumoasă, cei 4 bărbați bine care mai fuseseră la un spectacol acum câteva luni și mângâiaseră fanteziile doamnelor cu coafuri țepene.

Surpriza serii: la ultima bucată interpretată, a intrat în scenă un cuplu de dansatori de tango. Ca o singură ființă, publicul s-a îndreptat în scaune ațintind privirile până atunci ușor adormite spre colțul scenei în care cei doi se așezaseră în poză.

myanmartango-dance

Când a început bucata, patosul acordionistului a stârnit un freamăt în mulțime. Chinul instrumentului alungit pe genunchi, asemeni unui trup de femeie dezmierdată cu îmbrățișări puternice, și-a găsit ecou în mișcările pe care dansatoarea le unduia sub palma posesivă a partenerului ei.

Între apropieri și atingeri, chemări și respingere, patima tangoului a unit acordionist și dansatoare. De podul lor suspendat între sunet și mișcare s-au agățat zecile de ochi ai spectatorilor cu răsuflarea tăiată.

Bărbații pândeau mișcările care desfăceau șlițul rochiei până la despicătura coapselor. Femeile simțeau mâinile acordionistului frământându-le și se imaginau gemând de plăcere asemeni instrumentului, în timp ce vioara și violoncelul țineau ritmul cu sunete guturale.

Mâinile cuplurilor se cautau între scaune, fiecare cu altă fantezie, promițând o seară fierbinte la întoarcere. Buenos Aires invadase venele sătmărenilor. Sub cupola înaltă a filarmonicii, printre ornamentele baroce, se ridica respirația fierbinte de dorință argentină.

Într-o explozie de sunet și gest, cvintetul a încremenit pe nota de final a partiturii. Aplauzele au zguduit sala, iar oamenii s-au trezit înapoi în corpurile spălate și parfumate pentru serata culturală. Ușor stânjeniți, au început să se foiască parcă pentru a se convinge că n-au părăsit învelișul de oase reumatice.

Sigur vor cumpăra CD-ul la ieșire, se gândi solista mulțumită. Provincia iubea cel mai mult tangoul.

Reclame
Published in: on martie 21, 2018 at 00:48  Lasă un comentariu  
Tags: , , ,

Fantana dragostei celuilalt

fontain_by_katana_tate-d4d7dmqEra odata un om care s-a mutat intr-o casa noua. Ca toate casele care se respecta, si aceasta avea o curte frumoasa cu verdeata si o terasa unde dimineata isi putea bea cafeaua linistit privind rasaritul. Pentru ca nu putea trai fara apa, omul nostru a facut niste cercetari amanuntite si a inceput sa-si sape o fantana adanca.

Stia el din batrani ca apa e cu atat mai buna cu cat sapi mai mult. Si-a largit putul, l-a zidit, a chemat niste mesteri priceputi care cunosteau traditiile sa-l ajute. Ba chiar acestia i-au mai dat si o patalama la mana cum ca lucrarea lor e conforma si ca putea sa fie sigur ca pentru restful vietii avea sa bea apa limpede din fantana lui.

Omul nostru si-a vazut de treaba linistit. Si-a tras apa si in casa, a inceput sa-si ude gradina in care a plantat si flori si copaci si legume, ca tot gospodarul. Toate bune si frumoase, pana cand intr-0 zi fantana n-a mai dat apa.

Ooooh, dar cat s-a mai suparat omul nostru! Intai s-a dus la cei cu certificatul: „M-ati prostit pe fata! mi-ati promis o viata intreaga de apa limpede si rece! Din cauza voastra mi-am tras apa si in casa si mi-am facut si gradina! Ba chiar m-am laudat si la toti prietenii mei ca am cea mai buna fantana! Si acum ce fac? O sa mor de foame si sete. Asta daca nu mor intai de rusine! Cum ati putut sa-mi faceti asa ceva?!”

Degeaba au incercat mesterii sa ii explice ca ei n-aveau cum sa ii garanteze ca o sa aiba apa in fantana. Omul o tinea una si buna cu aruncatul vinei. L-au mai sfatuit mesterii batrani sa-si sape o alta fantana sau sa se duca dupa apa in sat, ca mai erau puturi adanci si limpezi. Dar gospodarul nu si nu! El voia sa bea doar din fantana pe care o construise el. Ca doar pusese acolo bani si osteneala. Daca nu era apa lui mai bine murea decat sa se roage de altul.

S-a mai invartit el si s-a mai sucit, a mai facut niste lucrari, i-a mai scos din nisip, a mai adancit, a mai largit, ba chiar a mai adus si niste vrajitori, poate i-au blestemat vecinii invidiosi izvoarele atat de generoase pana atunci.

Niciun moment nu s-a gandit ca pur si simplu au secat. De atata chin si jale s-a stins omul nostru cu zile. Dar nici pana in ultimul moment n-a acceptat sa isi stinga setea in alte fantani.

(Sursa imaginii in DeviantArt.com)

Calea Liviu Livrescu

„– Hai, nepoate, vii azi cu berea aia? Că ne-am uscat. Călin a dat pe gât şi ultimul strop de vin şi acum ne uităm unii la alţii!

– Ajung în 5 minute, sunt pe drum! Bă, îl aduc şi pe un tovarăş de-al meu. A dat el berile!

– Dacă mai dă un rând poate să vină!

– Bine, mă, îi zic! Din difuzorul telefonului se aude un schimb rapid de replici. Gata, bosulică, s-a facut. Ajungem imediat.

În boxe plânge Dan Ciotoi: „Eu ţi-am spus mereu măi frate / să te laşi de rele / că e lumea duşmănoasă / şi îţi faci zile grele”.

Băieţii au dat deja de fundul unei sticle de plastic de 5 litri cu vin de la ţară şi acum schimbă melodiile până ajunge Marcel. Se cunosc de mici, au copilărit împreună într-un sat pe marginea Mostiştei. Acum sunt oameni seriosi, cu slujbe, familii şi rate la bancă în Bucureşti. Pe unul îl sună disperată nevasta că a făcut febră aia mică şi n-are cine să se ducă după pastile.

– Da’ mai dă-o în gâtu’ mă-sii, articulează nervos bărbatul către ceilalţi. Cum aude că ies cu băieţii se îmbolvăveşte aia mică. Dacă mă duc acasă să vezi cum doarme şi patul sub ea!

– Stai să vezi că şi pe-a mea a apucat-o! Alo! Da, mă, cobor acu’! Au venit ăia cu berea! Mă duc jos să le deschid că nu merge interfonul.
Restul pe Fictiuni.ro

Published in: on iunie 1, 2014 at 18:56  Lasă un comentariu  

Marea, dragostea mea

Pentru că anul acesta am ajuns nesperat de devreme la mare, și-am și stat la soare, cu arsurile de rigoare.
Pentru că în sfârșit aproape că a venit vara și pe strada mea.
Pentru că viața e frumoasă (și nu, n-am fumat nimic, nici alcool n-am în sânge prea mult încât să văd norișori roz).
Vă dăruiesc un colț de frumos.

Published in: on mai 19, 2011 at 21:44  Comments (5)  

Top ten

La invitatia Evergreenei m-am gandit la 10 motive pentru care mi-ar placea sa am o relatie cu mine. Si-au iesit urmatoarele:

-pentru ca pot discuta despre orice, oricand, fara sa resping un punct de vedere diferit, fara sa incerc sa conving neaparat ca parerea mea e cea mai buna si fara sa ma enervez;

-pentru ca imi place sa joc roluri diferite cu aceeasi pasiune: stiu sa fiu si dulce si serioasa si mamoasa si independenta si in multe alte feluri;

-pentru ca nu resping noul, in orice forma ar veni, doar pentru ca e nou. Intai incerc si abia dupa spun daca imi place sau nu;

-pentru ca arat bine si n-am burta;

-pentru ca port ochelari;

-pentru ca-mi place ordinea, dar nu sunt obsedata de ea;

-pentru ca imi place sa ma plimb;

-pentru ca zambesc mult;

-pentru ca imi place sa evoluez;

-pentru ca am incredere in faptul ca, dincolo de orice, oamenii sunt fundamental buni.

P.S. ordinea e aleatorie

Acum, dupa ce le-am insirat, mi-am dat seama ca de fapt sunt lucrurile pe care le caut intr-o relatie. Cred ca se numeste proiectie 😉

Published in: on aprilie 18, 2011 at 12:13  Comments (3)