Fuga de dupa-amiezele de duminică

Cândva în tinerețe, pe când locuiam încă în orașul natal, aveam o teroare atot-cuprinzătoare de după-amiezele de dumincă. Atunci când orășelul era mort și mai ales vara părea că totul se lichefiază într-un fel de plasmă în care nu se mai putea distinge mineralul de viu. Fantasticam la bombe atomice care să curețe oamenii aceia lipsiți de vise. Am fugit de aproape 20 de ani de acolo.

Azi am găsit un fel de explicație pe care atunci n-am avut cum să o formulez, deși o simțeam:

„Pe măsură ce renunțăm la visele noastre şi găsim pacea, a reluat el după o clipă, cunoaştem o scurtă perioadă de linişte. Dar visele moarte încep să putrezească în noi şi să ne infesteze toată atmosfera. Devenim cruzi față de cei ce ne înconjoară, şi în final întoarcem această cruzime asupra noastră înşine. Apar suferințele şi psihozele. Ceea ce voiam să evităm în luptă – decepția şi eşecul – devin singura moştenire de pe urma laşității noastre. Şi într-o bună zi, visele moarte şi putrezite fac aerul de nerespirat şi ne vom dori moartea, moartea care ne eliberează de certitudinile noastre, de ocupațiile noastre, şi de acea cumplită pace a după-amiezelor de duminică.” (Jurnalul unui mag – Coelho)

 

Anunțuri
Published in: on August 12, 2016 at 17:43  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://llollitta.wordpress.com/2016/08/12/fuga-de-dupa-amiezele-de-duminica/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s