the day after

Ca multi altii, cu sau fara inspiratia de la Preda, si eu ma gandeam ca viata mea se termina la 30 de ani. Cand eram tanara (adolescenta) si inchideam ochii imaginanadu-mi viitorul, dupa varsta aia se facea negru si vartej. N-am reusit niciodata sa trec dincolo de prag. Drept urmare am hotarat „vitejeste” ca daca nu pot inseamna ca se termina. In concluzie am decis si calculat totul in functie de maretul eveniment.

Un pic inainte sa implinesc 30 am inceput sa ies din ceata. Ce daca la 18 oamenii de 30 mi se pareau batrani? Eu la varsta sus-mentionata nici macar nu ma simteam iesita de tot din adolescenta. Lasitate, ar spune unii. Maturizare, poate? Sau pur si simplu coborare cu picioarele pe pamant. Si-am realizat cam pe unde poti ajunge cand n-ai proiecte pe cincinal, sau nici macar pe urmatorul an, ca vorba aia, acusi se termina si la ce bun sa te mai straduiesti?

Pe scurt, m-am descoperit in hruba. Intuneric si mucegai. Nici macar umbrele alea proiectate de foc nu erau prea multe ca sa mi se para interesante. Si-am ales ca ar fi cazul sa ies la lumina. Suflecat maneci metaforice, dat cu capul de pereti, rupt unghii, zgariat cumplit si-n jur (ca vorba aia, omu cand vrei sa-l salvezi se zbate de omoara de multe ori si pe cel ce vrea sa ajute) si facut proiecte. Din alea marete, nu oricum. Despre tot si toate, cate n-am fost in stare nici macar sa le imaginez inainte. Si-am purces si la realizat. Pe bucati, cu orgoliu si incapatanare, pana am vazut ca se poate. Totul este posibil, trebuie numai sa vrei. Si nu e o fraza din aceea cliseistica. Partea cea mai grea e vrutul cu adevarat. Cel putin la mine.

Cum zicea o prietena draga, m-am stricat. Nu ma mai consolez cu filosofie, muzica, filme si carti pentru tot ce nu pot sa fac. Ci chiar fac tot posibilul sa rezolv ce mi-am pus in gand.

Ar putea fi o explicatie pentru faptul ca nici pe blog n-am mai scris. L-am folosit inainte pe post de surogat de viata. El si tot restul variantelor oferite oricarei persoane care petrece mai mult de 12 ore in fata calculatorului fara nimic in rest.

Am trecut de 30, gata. Am scapat cu viata. Am facut in ultimul an mai mult decat in restul de la 20 la 30. Si e abia inceputul. Se cheama ca am pus bazele. In definitiv, daca nu traiesc eu, n-are cum sa traiasca nimeni in locul meu.

Tare suna kitsch, stiu. Inca mi se mai intampla sa merg pe strada cu castile in urechi si sa ma gandesc la faptul ca nu asta e esenta. Dar care? Cand ma amageam cu ideea ca doar imbogatirea spirituala conteaza era sa dau in depresie. Ma simt cateodata precum un alcoolic iesit de la dezintoxicare. Sigur ca era mai usor atunci. Aveam pe cine sa dau vina Acum trebuie sa imi asum responsabilitatea pentru tot. Greu, greu.

In rest, va doresc sa aveti planuri si sa luptati pentru ele. Restul vine de la sine. Si, repet, ganditi-va ca doar voi va puteti trai viata. Al carei scop este sa fim fericiti. Altfel la ce-am mai sta pe pamantu asta?!

Anunțuri
Published in: on Februarie 15, 2011 at 14:57  Comments (8)  

The URI to TrackBack this entry is: https://llollitta.wordpress.com/2011/02/15/the-day-after/trackback/

RSS feed for comments on this post.

8 comentariiLasă un comentariu

  1. Bravo Hane! Asa te vreau!

  2. Ai găsit un mare secret al vieții. 🙂

    La cât mai multe alte lucruri făcute la 30 de ani! La cât mai multă… „viață”! 🙂

  3. Geografia femeii:
    Intre 18 si 25 de ani, femeia e precum Continentul African: jumatate a fost deja descoperita, cealalta jumatate ascunde frumuseti inca salbatice si delte fertile.

    Intre 26 si 35 de ani, femeia e precum America de Nord: moderna, dezvoltata, civilizata si deschisa negocierilor in schimbul banilor.

    Intre 36 si 40 e precum India: fierbinte, relaxata si constienta de propria frumusete.

    Intre 41 si 50, femeia e precum Franta: usor imbatranita, dar inca atragatoare si interesanta.

    Intre 51 si 60, e precum Iugoslavia: a pierdut razboiul, e tulburata de fantasmele trecutului , dar se lucreaza la reconstructie.

    Intre 61 si 70, ea e precum Rusia: spatioasa, cu frontiere fara patrula. Stratul de zapada ascunde mari bogatii.

    Intre 71 si 80, femeia e precum Mongolia: cu un trecut glorios de victorii, dar cu putine sperante de viitor.

    Dupa 81 de ani, ea e precum Afganistan: aproape toata lumea stie unde se afla, dar nimeni nu vrea sa mearga pana acolo.

    Geografia barbatului:
    Intre 15 si 80, barbatul e precum Cuba: guvernat de un singur membru.

  4. La multi ani, feblete! scuze pt.”geografia” de mai sus. Am zis ca la varsta ta, de acum, pot face rabat la intelepciune. Imi placi mai mult cea de acum.

  5. 🙂 multumesc de urare si de zambetul adus de geografie. desi cu materia asta nu m-am inteles niciodata

  6. pai si punct draga mea .asa si e..
    si eu is la 30 si fac destule..poate ca acest 30 e sfarsitul copilariei…imi place sa cred asta,ca de acum incolo suntem tineri si traim

  7. draga mea, am facut si 33, varsta lui Christos, si tot la fel sunt… tine-o tot asa, viata e frumoasa!

  8. i love it


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s