Intalnire cu marea

Inca nu ma induram sa cobor din leagan. Din cand in cand mai trageam cu urechea la tipa de pe bancuta. Vorbea cam tare la telefon, probabil ca din dorinta de a acoperi acei 2000 de kilometri care o desparteau de familie. Tot romanca. Una dintre putinele pe care le intalnisem in zona. Oraselul asta parea cucerit de polonezi. Iar pentru mine, ajunsa abia de vreo doua saptamani in Italia, era cam acelasi lucru sa-i aud vorbind pe ei sau pe italieni. Amandoua categoriile pronuntau cuvintele atat de repede incat nu reuseam sa inteleg nimic.

Trebuia sa ma duc sa fac cumparaturile pe saptamana viitoare. Era musai sa-mi ajunga cei 15 euro ramasi dupa ce am incarcat si cartela de pe telefon. Inca mai socoteam in gand: vreo 10 pachetele din alea de crenvursti, ieftine, la 50 de centi, si-apoi ceva cu care sa ii mai intind: fasole de exemplu (sa nu uit sa iau si-o ceapa si niste morcov)-daca le fac asa, scazute poate imi ajung pe vreo 2-3 zile; data trecuta am vazut ca patrunjelul si telina mi le-au dat gratis, poate se intampla si de data asta, ca nu-mi trebuie prea mult in mancarica.

Si oare pe mama s-o sun acum, cat sunt inca bucuroasa de soare si de datul in leagan? Ori s-astept s-ajung acasa? Mai bine acum. Ma ghiceste imediat ca-s tot suparata, ca tot nu mi-am gasit de lucru… Si-apoi daca tipa aia aude ca vorbesc si eu romaneste poate intram in vorba… mai am cu cine schimba doua cuvinte.

Cu mama a mers repede. Un zambet fortat pe chip si vocea un pic stridenta. Am mintit ca am gasit cateva ore pe saptamana de munca. Si-a venit si tipa mai aproape sa imi ceara un foc. Am fumat impreuna o tigara si-am facut cunostinta. O chema Luminita si era de pe undeva de prin Dolj. Vorbea jumatate romaneste, jumatate italiana, stricat intr-amandoua. Dar mi-a povestit ca la piata preturile erau mai mici decat la supermarket si m-a dus sa vad unde e. Avea doi copii si-un barbat betiv acasa. Dar aici prinsese drag de ea un italian ce i se parea simpatic, o plimba cu masina cand avea chef si-i cumpara inghetata seara cand o ducea in parc sau la film. Imi insira chicotind toate trucurile pe care le foloseste ca sa scoata bani de la el. Copiii aveau nevoie de atat de multe lucruri acasa! Si-apoi de cand trimitea bani la sora-sa era mai sigura ca n-o sa-i bea barbat-su.

Tot ea mi-a promis ca imi face rost si de niste ore, macar cateva, ca sa pot incepe. Dupa aceea, imi explica, va fi mai usor, o data facute primele cunostinte. Polonezii cereau mereu bani ca sa te ajute, in functie de numarul de ore pe care ti le gaseau. 8 ore pe zi, pentru 5 zile pe saptamana, te costau cam 2000 de euro. E drept ca in 2-3 luni le plateai cu salariul pe care reuseai sa-l iei, dar trebuia sa dai banii inainte. Ori eu nu-i aveam.

Cand mi-a spus ca cel mai mult ii place sa se duca spre mare, ca-i frumoasa privelistea pe-acolo si is mai mult singuri, ea cu prietenul ei italian, mi-a scapat fara voie exclamatia despre cat imi doream s-o vad. Si i-am povestit cum o visez noaptea. M-a luat in ras, dar si-a facut mila. Intelesese ca n-am vazut-o in viata mea. Si intr-un imbold de darnicie mi-a spus ca daca vreau o sa-l convinga pe tipul cu care e sa ne duca pe amandoua in ziua urmatoare pana pe plaja. N-am contrazis-o. Si ce daca era inceputul lui martie si frig? Imi doream s-o vad, s-o miros, sa-i ascult muzica.

Pentru ca am reusit sa economisesc vreo 3 euro dupa facutul pietii, am luat doua inghetate. Asa festin nu mai avusesem de mult. Ne-am despartit stabilind ora exacta a intalnirii pentru acel maine care avea sa ma duca in bratele marii.

Nori si vant a doua zi dimineata. Imi era frica sa nu se fi razgandit. Am facut totusi cei 6 km ce ma desparteau de oras pe jos. Si-asa nu mai aveam rabdare. In plus nu puteam sa-mi permit sa cheltui banii pe bilet la maxi-taxi pentru un moft. Si tot am ajuns prea devreme. Banii i-am cheltuit oricum, ca am terminat pachetul de tigari asteptand si-a trebuit sa-mi iau altul.

N-a intarziat decat vreun sfert de ora, pe care l-a motivat cu faptul ca prietenul voia sa faca impresie buna si nu se hotara cu ce sa se imbrace. M-a pufnit rasul, dar mi-am spus ca nu-i frumos sa par nepoliticoasa. Am admirat cu jumatate de gura tinuta si m-am asezat cuminte in spate. Deja aveam impresia ca simt miros de alge.

Conversatia lor oricum n-am putut-o urmari, deci n-am participat la ea. Cate un dat din cap afirmativ, oricare era intrebarea, m-a scos rapid din incurcatura. In 10 minute deja vedeam stufaris. Cum geamurile erau deshise, mirosea a sarat si se auzeau tipetele de pescarus. Voiau sa ma duca intr-un loc anume, care le placea lor. Mie imi era indiferent. Singurul meu gand era sa cobor mai repede, sa imi moi picioarele in apa inghetata.

Am ajuns pana la urma si-acolo unde voiau ei. I-am lasat in masina. Spuneau ca este prea mult vant ca sa iasa. Cu rugamintea sa nu se supere daca nu ma vad in jumatate de ora, cel putin. S-ar parea ca asta si voiau. Si-am alergat la intalnirea cu Ea.

Cand toata viata vezi marea doar vara, cu soare si cald, nu poate sa nu te impresioneze imaginea ei de iarna. Amenintatoare, gri, zbuciumata, parca ma certa ca de-atata timp am neglijat-o. Mi-am intins mainile rugatoare spre valuri, m-am descaltat si-am lasat-o sa ma biciuiasca cu spuma. Strigau la mine si pasarile de deasupra, eu as fi chiuit de bucurie, dar imi era rusine. M-am dezbracat si-am intrat toata. Sa simt pe pielea infiorata cat de tare e suparata. Si s-o implor sa ma ierte. N-am avut curaj sa inot prea departe. Mi-a fost frica sa nu se razbune si sa nu ma mai lase inapoi. Dar am stat uda sa ma inghete vantul, sa ma doara. Si i-am promis ca n-o sa se mai repete. Ca cel putin o data pe an o sa vin s-o vad. Ca sa nu ma mai bantuie in visuri noapte de noapte.

Cand n-am mai putut suporta frigul m-am imbracat si-am mers inapoi la masina. Imi canta sufletul. Si-am spus curajoasa ca puteam sa ne intoarcem. Imi indeplinisem misiunea.

Luminita mi-a explicat ca voia sa imi faca o surpriza si ca drumul va fi altul. Nu intelegeam ce putea fi mai frumos decat avusesem deja. Dar am aprobat din nou. Incepusem sa tremur, imi clantaneau dintii. Simteam pielea zgrunturoasa, asa cum n-o mai avusesem de atat timp. Oare sa-i rog sa dea drumul un pic la caldura? Mai bine nu spun nimic. Asa imi trebuie…

M-a scos dintre gandurile masochiste cu un strigat:

-Uiteeee!

-Poftim?

-Da-te jos sa-i vezi mai bine!

Si-am coborat cu totii ca sa admiram o crescatorie de struti. Cu animale comice cu aripile pe jumatate taiate, mai degraba jumulite, care ne priveau iscoditor printre ochiurile plasei de la gard. Erau de toate marimile. M-am prefacut extaziata. E drept ca nu mai vazusem asa specimene pe viu, dar in mintea mea inca nu-mi incheiasem socotelile cu marea. Nu prea mai aveam loc de altceva.

Ne-a lasat pe amandoua in centru, ca el mai avea treaba. Am mai fumat o tigara impreuna (eu nu avusesem curaj sa fumez in masina) si-am apucat la pas cei 6 kilometri care ma desparteau de camera unde stateam in gazda.

Sigur in noaptea aceea aveam sa visez iar marea.

P.S. Un vot si pentru marea din Sardegna, va rog

Anunțuri
Published in: on August 5, 2010 at 20:41  Comments (3)  
Tags: , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://llollitta.wordpress.com/2010/08/05/intalnire-cu-marea/trackback/

RSS feed for comments on this post.

3 comentariiLasă un comentariu

  1. […] Intalnire cu marea Thu Aug 05, 2010 21:41 pm Inca nu ma induram sa cobor din leagan. Din cand in cand mai trageam cu urechea la tipa de pe bancuta. Vorbea cam tare la telefon, probabil ca din dorinta de a acoperi acei 2000 de kilometri care o desparteau de familie. Tot romanca. Una dintre putinele pe care le intalnisem in zona. Oraselul asta […] […]

  2. … M-a cuprins nostalgia citindu-te… Mi-am amintit de primele mele zile in Italia undeva in Puglia. Am fugit de acolo imediat cum am invatat limba dar mi-a ramas in suflet. Frumos text!

  3. multam, Cezar. eu inca n-am fugit de-aici, dar nu mai am mult. deocamdata imi curat aripile 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s