Se da urmatoarea situatie interesanta: dupa 30 de ani de convietuire cu sinele, dupa ce de bine, de rau, am reusit oarecum sa pun la un loc elementele care fac din mine un eu, imi dau seama brusc de faptul ca intre ceea ce cred eu ca sunt si felul in care sunt vazuta din afara exista o discrepanta ca de la cer la pamant. Sau hai sa spun ca de la o galaxie la alta, desi antagonismul e mai mare in primul caz.
Intrebarea care ma framanta de la o vreme incoace, de cand am inceput sa imi pese de ceea ce imi spun oamenii importanti pentru mine este: eu cum sunt de fapt? Asa cum cred eu sau asa cum ma vad ei? Pentru ca diferenta e prea mare, ceva e in neregula.
E drept ca eu o buna bucata de vreme nu prea m-am oglindit, s-ar putea ca propriul plan de reflectare sa se fi deformat in functie de ceea ce aveam nevoie, ca sa-mi fie mie bine. E adevarat iarasi ca foarte rar sau mai bine zis deloc nu m-a interesat felul in care eram vazuta. Insa din cand in cand, prin diferite mijloace, feed-back-ul il primeam. Si probabil ca ma influenta, chiar daca eu am negat asta intotdeauna.
Partea pozitiva e ca parerea din exterior e mai buna decat cea din launtru. Mai-mai ca mi-as da deoparte propriile convingeri ca sa adopt acest mod de-a ma privi. Ca si cum as schimba lentilele de la ochelari. Tot eu, insa in loc sa ma vad gri sunt mai roz. Sau oricum, mai colorata.
Oare de fapt joc un rol? Fara sa imi dau seama? Instinctiv ma transform ca sa par puternica? Si oare daca o fac destul de des chiar am devenit asa si eu nu imi dau seama? Am uitat sa updatez propria imagine in mine? Dar oare e bine sa o fac?
O fi venind si asta cu varsta. Un fel de nevoie de a fi acceptat pentru ceea ce crezi tu ca esti si nu pentru ceea ce pari. Stiu, e filosofie de doi lei. Nici macar folosofie, nu stiu exact unde s-o incadrez. Dar ma framanta. Cam multe ganduri in ultimul timp.
Si ma cam tem de primavara. De duminica aici sufla un vant cald si umed. Vrea sa-mboboceasca tot ce atinge. Sufletul meu sta sa pocneasca si logica incearca sa mi-l tina inchis, ca sa nu ma doara prea tare daca o sa vina zapada in martie si-o sa-l inghete. Ma zbat intre prezent si viitor, unul incert si altul prea plin. Incerc sa imi pun zagazuri pe laturi si-n fata, prea plinul ma inunda, mie imi place vartejul, dar el tulbura si doare.
Planurile mele incep sa prinda contur. Am stiut dintotdeauna ca in momentul in care o sa ma hotarasc universul se va alia de partea mea.
Lollitta's blog 
cred ca tu esti una singura …sau daca vrei altfel spus tu esti ambele variante .. e absolut normal ca pe de o parte sa te vezi in asa fel incat sa play safe ca sa spun asa … cine mai vrea sa sufere? pana la varsta asta am adunat deja destule momente grele sau urate si cumva ne-am format diverse mecanisme de aparare. cel mai complicat mecanism cred ca ni-l formam pentru a ne proteja pe noi de noi … tranzitia mereu e tulbure ..dar banuiesc ca ai persoane care iti sunt aproape si care cumva o sa te sprijine .. sa te ghideze .. sa emita semnale pe care sa le poti folosi in drumul tau ..
mereu o sa fie greu sa lasam trecutul in urma .. cu bine cu rau ..si daca viitorul nu ne da fiori .. inseamna ca nu e un viitor prea interesant .. so.. just chill .. take a deep breath ..and enjoy the ride 🙂
[…] şi batjocura. Acum bătea străzile la pas şi găsea în asta mici satisfacţii, împreună cu gîndurile primăverii înşelătoare. Şi ar fi vrut să ierte. Totul. Să nu mai dea vina pe nimeni şi nimic. […]
oare chiar ar trebui sa ne pese ce spun oamenii, fie ei chiar mari si importanti?
da, kaffein, viitorul suna bine! parca era dintr-o publicitate chestiunea asta, dar nu mai conteaza
rebelule, si eu ma gandeam la fel. numai ca la un moment dat ajungi vrand-nevrand, sa-ti pese, pentru ca altfel nu exista comunicare si-atunci s-ar putea sa fie grav
cred ca ar trebui sa iti pese doar de parerea celor care conteaza. si da, esti mult mai faina, si mai desteapta, si mai hot, si mai provocatoare decat vrei tu sa crezi. proximitatea vietii pe sfarsite te faci sa fii lipsita de speranta si de dorinte. cel care a adus viata din nou in tine aduce si speranta 🙂 (vezi ce filosoafa sunt?)
rus drag, cum stii tu sa ma flausezi 😛
Stie Rus ce zice:) Sunt de acord cu ea: ESTI FOARTE TARE!