personale

Nu poti construi cand iti impui un timp scurt de vietuire. Gandul ca totul se va termina in curand iti confirma inutilitatea oricarei zbateri. Am crescut cu ideea ca dupa 30 de ani viata nu prea mai are sens. Ca 30 de ani este o varsta frumoasa ca sa mori. Si universul sau cine actioneaza pentru el mi-a dat exact ceea ce mi-am dorit. Adica aproape nimic.

N-am de gand sa tin prelegeri de formare personala, gandire pozitiva sau mai stiu eu ce teorii de genul acesta. Pur si simplu am intrat intr-o alta etapa. O fi criza de 30 de ani, o fi limita la care am ajuns atunci cand imi imaginam existenta. N-as sti sa spun exact. Ideea e ca de o bucata de vreme incep sa ma gandesc serios cam ce anume vreau. Sa-mi fac un pic de ordine in lucrurile pe care le-am lasat pana acum sa se intample pur si simplu. Am inceput sa-mi doresc lucruri, senzatii, oameni langa mine. Si-am realizat ca pentru ca sa se intample tine doar de mine sa actionez intr-un anume fel. Miracolele nu se ivesc daca stam ascunsi in colturi intunecoase si ne rugam ca ele sa se produca. Iesind la lumina si mergand in intampinarea lor exista mai multe sanse sa dam de ele in calea noastra. Si-asa cum spunea o persoana draga, mai bine mori incercand decat asteptand.

Ce-i mai interesant e ca am depasit nivelul de frica. Acum sunt plina de entuziasm si proiecte, asa cum nici pe la 20 nu-mi amintesc sa fi fost. Si-ncep sa-mi proiectez clar, structurat, in cele mai mici amanunte ce anume astept eu de la viata. Cu certitudinea ca toate acestea vor deveni realitate.

Am facut loc in viata mea pentru nou, si noul nu a intarziat sa apara. Am deschis ochii si-am realizat ca lumea mai exista si in afara mea, nu numai in ceea ce fantasticam. Ca arta e frumoasa, insa in nici un caz nu poate inlocui viata.

Cu alte cuvinte, m-am decis sa traiesc. Ceea ce va doresc si voua.

Anunțuri
Published in: on Ianuarie 20, 2010 at 16:40  Comments (12)  

The URI to TrackBack this entry is: https://llollitta.wordpress.com/2010/01/20/personale/trackback/

RSS feed for comments on this post.

12 comentariiLasă un comentariu

  1. servus
    stii… si eu am observat cit de usor se trec aceste praguri de virsta… ramine doar mirarea ca le trecem constatind ca putem sa nu ne schimbam, ca putem ramine la fel cu aceeasi determinare de a lua lucrurile de la zero.
    desigur, cred ca asta depinde de croiala fiecaruia dintre noi. daca virstele te obsedeaza si te comporti pe sablonul acelor virste, cel trasat de „normele societatii” sigur nu vei mai face ceva ca la 20 de ani.
    asa ca sunt din genul carora nu le e teama sa spuna in fiecare zi, cuiva sau siesi, „La multi ani!”. Ceea ce iti doresc iata si tie 😉
    Toate cele bune!

  2. Baga mare ca e loc pentru toata lumea :).

  3. imi permit sa citez un discurs celebru care cred ca se potriveste de minune cu ce ai spus tu si poate si nuanteaza un pic … pt cinve vrea sa afle mai multe despre el il gaseste in filmul ANY GIVEN SUNDAY
    „I don’t know what to say really. Three minutes till the biggest battle of our professional lives. It all comes down to today. Now either we heal as a team, or we’re gonna crumble. Inch by inch, play by play, till we’re finished. We’re in hell right now, gentlemen. Believe me. And we can stay here, get the shit kicked out of us, or we can fight our way back into the light. We can climb out of hell. One inch at a time.

    Now I can’t do it for you. I’m too old. I look around, I see these young faces, and I think… I mean I’ve made every wrong choice a middle-aged man can make. I pissed away all my money, believe it or not. I chased off anyone who’s ever loved me, and lately, I can’t even stand the face I see in the mirror. You know when you get old in life, things get taken from you. That’s part of life. But you only learn that when you start losing stuff. You find out life’s this game of inches. And so is football. Because in either game, life or football, the margin for error is so small. I mean… one half a step too late or too early and you don’t quite make it. One half second too slow too fast, you don’t quite catch it. The inches we need are everywhere around us. They are in every break of the game, every minute, every second. On this team, we fight for that inch. On this team, we tear ourselves and everyone else around us to pieces for that inch. We claw with our fingernails for that inch. Because we know when we add up all those inches, that’s gonna make the fucking difference between winning and losing! Between living and dying! I’ll tell you this – in any fight, its the guy whose willing to die who’s gonna win that inch. And I know if I’m going to have any life anymore, it’s because I’m still willing to fight and die for that inch. BECAUSE THAT’S WHAT LIVING IS! THE 6 INCHES IN FRONT OF YOUR FACE…”

  4. viata, adica dragoste, risc, suferinta…arta doar exprima, nu tine loc de…ma bucur pentru aceste concluzii ale tale

  5. go get them, tiger!

  6. Imi place concluzia ta:)

  7. …”mai bine mori incercand decat asteptand'”?Bine spus…
    Parca Gide spunea ca nu e important rezultatul actiunii,ci faptul ca ai incercat.Castigul nu rezida deci in atingerea scopului,ci in lupta pe care ai dus-o cu tine insuti..,chiar cu pretul suferintei si a insangerarii interioare.Macar simti ca traiesti si inveti sa mori…luptand.

  8. de acord! partea buna e ca nu-ti pare rau de timpul de pana acum. adica te admir pt neparerea asta 🙂 good luck.

  9. did, din orice experienta exista ceva de invatat. tot ceea ce am facut ne determina sa fim ceea ce suntem in momentul actual. eu asa privesc lucrurile. regretele nu-si au sensul. importanta este insusirea lectiilor. si mersul mai departe

  10. lolit, stiu teoria asta, toti o stim. totusi, daca mi-as fi consumat 20 de ani cu siringa-n vena si nasul infundat de cocaina, zau ca daca apoi imi venea mintea la cap si ma lasam de prostii, tot as fi regretat macar 30 de min ca ia uite domle, ce taNpita am fost.

    adica.. io nu cred ca e cineva asa de cool incat i se rupe de tot ce-a facut aiurea. si mai ales tot timpul. ca uneori da, functioneaza. vezi cazul de fata 🙂

  11. didule, intru totul de acord cu teoria daca ar fi vorba despre seringa-n vena, insa nu consider chiar pierdere de timp aiurea anii pe care i-am petrecut pana acum

  12. apoi scuze daca asa s-a inteles :)) ca nici mie nu-mi pare ca ai pierdut total anii; altfel nu te mai citeam 😛

    ziceam doar asa ca uneori.. bate si regretul. macar pt unele chestii. si ca asta mi se pare normal. si ca ma bucur cand nu apare. gata ca ma exprim prost.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s