Noapte de dor

Porii corpului meu

Ca tot atatea guri

Flamande de tine

Pielea mea arsa

De dorinta

Cu ruga muta cheama

Mi-as deschide venele

Sa primesc direct in sangele

Nebun, rotitor,

Focul fiintei tale:

Sa-mi ostoiasca-

Aleanul.

Anunțuri
Published in: on Decembrie 3, 2009 at 08:18  Comments (11)  
Tags:

The URI to TrackBack this entry is: https://llollitta.wordpress.com/2009/12/03/noapte/trackback/

RSS feed for comments on this post.

11 comentariiLasă un comentariu

  1. deci…”urata” noapte..:))

  2. Partea cu venele nu mi-a placut,desi ofera o imagine plastica.Poate pentru ca stiu doua cazuri de oameni care chiar au incercat sa isi taie venele…Din fericire au depasit momentul si acum sunt bine amandoi:)Mie imi plac poeziile vesele.Doar ma stii!Fulgii de la tine de pe blog sunt tare frumosi:)A venit iarna :)Noi in birou ascultam deja piese cu teme de iarna,tocmai ca sa intram mai repede in spiritul Craciunului:)Astept impodobirea cu luminite a strazilor din Bucuresti.Anul trecut evenimentul a avut loc pe 1 decembrie.Am auzit ca poate in week-end va avea loc fericitul eveniment care mie imi da o stare incredibil de frumoasa:)La tine in Roma cum e?A nins?Au impodobit orasul?

  3. da, draga alina, urata a fost. prea mare dorul…

    roxana, aici voiam sa le desfac pe lung, sa-l pot simti mai bine…

  4. toata dorinta asta nu e sa iti creasca si mai mult aleanul? tind sa cred totusi ca nu e bine sa bei cafea seara ;))

  5. of, macar de-as fi baut cafea stiam o treaba….

  6. dar intrebarea e :cui ii duci dorul lolito..

  7. ei si tu acum! doar n-o sa ma apuc sa-i scriu nume, prenume si datele biografice 😛

  8. macar o idee.. 😛

  9. ei, curiosii mor repede 😛

  10. Draga mea Lollita,

    Mulţumesc de venirea în ospeţie. Şi mulţumesc pentru blogroll. Şi mulţumesc pentru poezia pe care am citit-o acum.

    Imaginea cu venele are într-adevăr ceva brutal, dar o poţi modifica, propun şi eu… sângele meu şi-ar deschide toate vârtejurile/ să primească direct/ nebun, rotitor/ focul fiinţei tale (ori şi-ar deschide toate zăgazurile)

    M-a răscolit metafora aceasta a focului nebun, rotitor pe care vrei să-l absorbi direct în sânge. E o ardoare a iubirii care şi pe mine mă incendiază.

    Mă bucur că te-am descoperit, Lollita.

    Splendid şi copacul înflorit în plină iarnă. Cred că e îndrăgostit peste măsură, de aceea :):)

  11. draga Deea, sincera sa fiu, langa poezia asta voiam sa pun unul din posturile tale. Insa exista in ele unele elemente pe care eu inca nu le-am simtit si de aceea am renuntat. Ma bucur mult ca te-am descoperit si singurul mod prin care imi poti multumi e sa continui sa scrii, ca eu sa ma desfat si in viitor cu posturile tale.
    dupa mine brutalitatea nu e in afara dragostei, ceva frust exista intotdeauna in ea, ii garanteaza sinceritatea. dar evident gusturile pot fi diferite…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s