Imparatul mustelor

Pana la “Un veac de singuratate” ieri am stat cu Imparatul mustelor. Acu zic si eu cum spune de obicei o prietena de-a mea: daca nu se termina cu bine nu-mi placea.

Discutia despre influentele mediului asupra devenirii individului versus rolul ereditatii a innegrit deja mii de pagini. N-am de gand sa mai adaug eu altceva. In schimb am sa vorbesc despre un alt lucru care mi-a dat de gandit inca de cand l-am studiat pe Rousseau. Faptul ca omul ca individ se naste bun. Si-l perverteste societatea. Acu’, sincera sa fiu, eu nu prea am crezut niciodata in teoria asta. E drept ca pe mine dulcegariile nu m-au incantat niciodata, iar teoria lui Rousseau e un pic prea idilica pentru gusturile mele. Dar nu cred ca e doar o chestiune de senzatii.

Ca tot am pornit de la “Imparatul mustelor”: e vorba despre un grup de copii intre 6 si 12 ani, care ajung pe o insula fara nici un adult pe langa ei. Si incearca sa reconstruiasca ceea ce-ar putea fi numita o societate cu regulile ei. Analiza sincera a lumii copiilor mi-a placut. Fara ipocrizia care ii vrea ingerasi fara aripi. Faptul ca sunt animale manate de instincte, de placerile imediate, e normal. Si pana aici Golding nu mi-a spus nimic nou. Ceea ce a avut curajul sa exprime acest autor e insa altceva. Rautatea crancena, curata, ca sa spun asa, care-i caracterizeaza. Pentru simplul motiv de a face rau. Si frica.

Probabil romanul se vrea concretizarea acelei fraze care invata ca ontogeneza repeta filogeneza. Dar eu nu l-am perceput ca pe o fabula. M-am incrancenat pentru ca am recunoscut in roman imaginea societatii actuale, in care lipsa de cultura ne face sa reactionam asemeni salbaticilor. Nu pot sa spun animale, pentru ca din punctul meu de vedere animalele nu au judecata, asadar nu fac rau. Reactioneaza pur si simplu. Nu simt placerea de a ucide gratuit.

“Simon le strigă că pe deal se afla un mort.

― Injunghie fiara! Taie-i grumazul! Să lase singe! injunghiaţi-o!

Beţele loviră, iar gura noului cerc ronţăi şi urlă. Fiara se afla in genunchi in mijlocul ei, cu braţele impreunate pe faţă. Striga din răsputeri, incercind să opună zgomotului infricoşător ştirea că descoperise un cadavru pe deal. Fiara inainta, rupse cercul şi căzu peste marginea abruptă a stincii pe nisipul de lingă ţărm. Gloata o urmări imediat; alunecară pe stincă, săriră pe fiară, se năpustiră asupra ei, ţipară, o loviră, o muşcară şi o sfirtecară. Nu se mai auzeau cuvinte, ci numai sfişierea dinţilor şi a ghearelor.”

Na ca v-am dat si citat acu’. Dar chiar ma pasioneaza problema. Sunt printre voi din aceia care cred cu adevarat ca omul naste bun?

Anunțuri
Published in: on Octombrie 16, 2009 at 15:00  Comments (26)  

The URI to TrackBack this entry is: https://llollitta.wordpress.com/2009/10/16/imparatul-mustelor/trackback/

RSS feed for comments on this post.

26 comentariiLasă un comentariu

  1. Da:Oamenii sunt mai mult buni decat rai.Sunt convinsa de asta.

  2. pai eu n-am intrebat daca sunt buni, ci daca se nasc buni. ca pot deveni buni (desi si bun-ul asta e o chestiune destul de relativa, pentru ca ceea ce e bun intr-un context poate fi considerat rau intr-altul si tot asa) cu ajutorul educatiei, culturii si-altor elemente ajutatoare nu contest

  3. aaa 🙂 Cum se nasc? Eu cred ca se nasc inocenti si frumosi 🙂 Priveste un copil de 1-2 ani! Sunt atat de simpatici! Cand le zambesti iti zambesc 🙂 Cartea pe care ai mentionat-o tu nu am citit-o. Cred ca imi va largi orizonturile 🙂

  4. Cartile ne largesc orizonturile 🙂 Indiferent ca se termina bine sau rau. Ieri mi-a oferit o prietena o carte. Am intrebat-o despre ce e? Mi-a zis ca despre moarte.”Aaaaa…pai atunci o citesc mai incolo”-i-am zis.Deci am refuzat darul. Acum vreau sa citesc carti frumoase care prezinta viata dintr-o perspectiva luminoasa, care descriu ce e mai bun in noi.Urmatoarea carte pe care o voi citi dupa cea de Cartarescu va fi „Viata pe un peron” a lui Octavian Paler 🙂 A aparut la Jurnalul National acum cateva saptamani.Si cred ca voi citi povesti si basme.Am toata colectia de povesti de la ziarul Adevarul 🙂 Citatul pe care ni l-ai dat tu din cartea citita nu-i frumos.Nu stiu ce carte sa iti recomand ca sa uiti aceste imagini. Ba da:Micul print!!! sau Alice in tara minunilor 🙂

  5. defineste „bun”.

  6. eu cred ca oamenii nu se nasc nici rai, nici buni, se nasc .. ca niste animale. suntem niste animale, in fond. in prima parte a vietii noastre n-avem altceva decat insticte si nevoi. si dc un copil face rau altui copil o face, cum ai zis tu despre animale, fara sa simta vreo placere in asta.
    si pe masura pe ne procopsim cu niste cultura, cu ratiune, cam atunci poti sa incadrezi gesturile noastre undeva, la bine sau la rau (desi e prea relativ , dar in fine).
    pana atunci dc un copil iti trage o palma in timp ce-i dai sa manance sau te trage de par si apoi se uita amuzat la suvita din mainile lui ;D eu am patit asta.. nu inseamna nimic. adica nu mai mult decat inseamna ca o pisica te zgarie pana iti da sangele in timp ce se joaca cu tine, sau.. in timp ce se apara dc o plictisesti cu jocurile tale

    binele si raul au nevoie de constiinta ca sa se numeasca asa, nu poti sa zici vai ce incendiu malefil, cum a distrus el munca mea de o viata,… si la vremea la care ne nastem nu prea avem asa ceva

  7. roxana, viata pe un peron nu e o carte prea vesela. si toate cartile sunt intr-un fel sau altul despre moarte, fiind despre viata si moartea fiind inerenta

    Mi se pare f urat sa refuzi un cadou :))
    dar ma rog.

    Viata pe un peron nu descrie partile frumoase din noi.

  8. doamne, deci mie imi creste tensiunea dc mai citesc mult comentariul roxanei, da’ nu pot sa ma abtin :))

    Nu stiu ce carte sa iti recomand ca sa uiti aceste imagini. Ba da:Micul print!!! sau Alice in tara minunilor

    pai de ce sa le uiti, roxana? dc imaginile alea exista?
    tu chiar vrei sa traiesti asa, in mintea ta, see no evil, hear no evil, etc?
    banuiesc ca si dc ai citi viata pe un peron n-ai remarca la un mom dat o scena in care toti oamenii ignora o femeie care tipa si se prefac ca se uita in alta parte si ca nu o aud
    cam asa propui tu sa fim? sa ne inchidem in clopotul nostru de sticla si sa uitam imaginile urate de parca asta le fac sa se evapore?
    ma scoti din minti oamenii ca tine
    cum poti frate sa te prefaci ca raul nu exista, sa ignori constient lucrurile urate si sa traiesti asa in lumea ta ingusta si obtuza…

    sper ca ai 17 ani. la varsta asta atitudinea ta ar fi justificata, totusi. desi cred ca aia e varsta in care suntem idealisti si speram ca putem schimba lumea, nu ca cea mai buna decizie e sa ne prefacem ca nu vedem cum e…..

  9. înţeleg că „Un veac de singurătate” stă pe raft, încă…io am ţinut-o vreo câţiva ani în bibliotecă până m-am încumetat…
    „Împăratul muştelor” n-am citit-o, dar am văzut filmul şi mi-e de-ajuns; da, ştiu, cartea e întotdeauna mai bună ca ecranizarea, dar în cazul ăsta nu cred că subiectul, şi citit, ar căpăta alte valenţe, decât poate variaţiuni…
    Lollit, nu ne naştem buni, dar putem încerca să murim mai buni; nu ne naştem nici răi, de asta sunt sigură, la fel cum sunt sigură de faptul că răii vor muri ultimii! Cred că, deopotrivă, ne naştem şi cu binele, şi cu răul în noi…dacă nu pentru echilibru, atunci pentru ce?! Poate că Dana are dreptate, suntem animale, dar instinctele sunt cele care ne-nrăiesc pe parcurs…posedăm în schimb cuvântul( mai ales el pe noi)şi asta ne poate transforma în ăi buni, dacă ştim a-l folosi,în pofida instinctului primar…

  10. gingav, bun e un om care nu face rau celor din jurul lui…

    dana, sa stii ca Roxana nu are 17 ani, in schimb e o persoana speciala, un fel de zana buna care incearca din rasputeri sa vada numai binele din jur si sa ii ajute si pe ceilalti sa faca la fel.

    almanahe, veacul de singuratate e invatat aproape pe de rost, de aia sta inca pe raft. versiunea in italiana inca nu ma atrage destul ca sa o citesc.
    mi/a placut ceea ce ai spus despre cuvinte, desi nu cred ca au asupra tuturor o putere atat de mare

  11. înţeleg(sper că nu aşa cum am înţeles şi că n-ai citit veacul… :P)de ce l-ai învăţat pe de rost…eu, de fiecare dată când mă opream din citit nu mai puneam semn de carte, fiindcă la început puneam, dar nu o reluam de-acolo, de unde rămăsesem, ci cu vreo zece pagini în urmă….m-am chinuit cu veacul şi el cu mine vreo 2 luni, dacă nu şi mai mult. Cam aşa am păţit cu Pendulul, doar că acolo mă întorceam cu 20, chiar 30 de pagini mai în urmă, dar asta şi pentru că am citit-o în format word(nu numai că-s almanahe grea de cap 😉 )…am zis de pendul, că tot am văzut că te-ai eco-cizat…oricum, iubesc limba română de mor!şi nu mă las(până mor!!!) până nu-i dau de capăt; am de lucru, ştiu, dar dacă unii colecţionează timbre, alţii soldăţei de plumb şi alţii cutii de chibrituri sau mai ştiu eu ce, eu colecţionez cuvinte; încerc să nu treacă o zi fără un cuvânt nou adăugat, chiar dacă cu înţeles vechi…ia uite cum ne-am îndepărtat de subiect! sau nu?! cuvintele ar trebui doar să apropie, nu să-ndepărteze! din păcate, ele fac şi una şi alta…dualitatea e în noi prin naştere, cum spuneam; când am vorbit prima dată n-am zis mama, nici tata; am zis TU!…neutră rrrăăăuuu…iar din 10 în 10 ani mă comport când ca un băieţoi, când ca o fetiţă; am început prin a mă comporta ca un băieţoi, să văz cum s-o sfârşi…:)

  12. N-am citit imparatul mustelor, dar asteapta cuvinte pe noptiera.

    Un veac parca merge mai bine vara. Eu vara am citit si m-a plimbat departe si faaain :*

  13. important e ca se naste. instinctual, cu dorinta de supravietuire… dar mult mai bun decat ai visa. de fapt e steapa conversatia asta. om vorbi altfel 🙂

  14. stearpa (teoretizat prea mult!)

  15. interesanta conexia cu rousseau

    zise pascal care este: „L’homme n’est qu’un roseau, le plus faible de la nature, mais c’est un roseau pensant.”

  16. aşteaptă cuminte. ce am vrut să zic şi ce a ieşit

  17. @ lollitta: nu ma bag in discutie ca-mi prind urechile. dar zic sa vin si io cu ceva constructiv, cat de cat: se spune ca primul titlu al romanului lui Golding era „Strainii dinauntru” (asta e partea vesela) si ca primele edituri l-au respins, pe motiv de lipsa de calitate literara!

    evident, asta vrea sa fie partea trista. de fapt nu e: ca biet om refuzat mereu de edituri („pleaca nene cu spanacul asta de-aci!”), imi da curaj faza asta, cu Golding si romanul sau.

    ergo: keep writing, people!

  18. almanahe, cuvintele sunt totul, ca doar de la cuvant ne tragem, nu? asa imi aduc eu aminte ca incepea cartea cartilor. tre sa fie faina colectionarea asta…

    evergreen, chiar ca departe plimba… si da, vara presupun ca e mai intensa lectura, ca-i mai usor transpusul in atmosfera respectiva

    rusule, chiar ca e mai important ca se naste. restul e relativ, pentru ca merge un pic dupa prea multe conditionari

    zamolxis, pentru ca-i ganditoare i se iarta si prea multul aplecat, presupun…

    mihai, multumesc de informatia despre titlu. cred ca exprima mai bine ideea romanului conceptul de strain pe care ti-l descoperi in tine. tu continua cu editurile, pentru ca se stie ca scriitorii sunt prea putin apreciati in epoca in care traiesc. si chiar daca posteritatea de multe ori face dreptate, fiecare isi doreste ca si cei care traiesc in acelasi timp sa-l cunoasca

  19. sa nu exageram. e parerea cuiva fie el si un scriitor de valoare.
    nu avem nici o garantie ca asa ar sta lucrurile si in realitate.
    asa ca pina la proba contrarie am voie sa fiu optimist si sa sper.

  20. eu nu am reusit sa termin cartea asta…nu stiu de ce!

  21. rebelu’, sigur ca da. chiar e recomandat sa fii cat de optimist poti. cica face bine la sanatate 🙂

    jocktherock, se mai intampla… pot sa-ti spun ca se termina cu bine, treci si tu direct la ultima pagina 😛

  22. Am citit si eu ceva recomandari despre aceasta carte, dar nu si cartea in sine..insa e bine ca dupa finalizarea oricarei carti sa nu ne lasam „atinsi” de actiune, sa invatam ceva din cele citite si atat.
    Felicitari pentru informatiile transmise, sunt foarte utile!

  23. da, in definitiv, cartea in sine, ca si constructie, nu ar trebui sa aiba mare importanta. importanta e ideea de baza

  24. Oamenii sunt prin definitie rai. Explicatia nu intarzie sa vina; raul iese la iveala din niste copii inocenti, chiar in inima unui paradis. Imparatul Mustelor nu este altceva decat concentrarea acestei rautati intr-un dumnezeu crud, dispretuitor si infricosator, creat in fidelitate cu chipul si asemanarea noastra. Avem nevoie sa exilam bestia undeva in exteriorul fiintei noastre. Avem nevoie sa ne temem, sa uram, sa haituim.
    Poate suna pesimista teoria, dar cel mai mult risc sa nu am dreptate.

  25. cred ca bunatatea exista pur si simplu, indiferent de situatie, insa rautatea este un intrus, care sta la panda mereu. diferenta e substantiala intre cele doua, bunatatea sta la usa si bate, pe cand rautatea da buzna mereu! oare asta nu ma duce cu gandul la liberul arbitru…

  26. Omul se naste bun si-l perverteste societatea… Daca nici la maturitate nu constientizeaza acest lucru, inseamna ca merita tot ce i se intampla.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s