Cu Doors in casti

Drum intins pe sarma in echilibru precar printre zile identice. Tentatia bolii, dorinta de odihna, constiinta faptului ca nu se poate si totusi, daca m-as imbolnavi parca nu ar fi vina mea, desi stiu (insa doar eu) ca si cauza si efectul tot in mine se ascund. Sinuciderea e lasitate, dar macar e demonstratie. Cu boala rezolvi mai ipocrit, ca vezi-doamne a venit din alta parte. Tentatii.

Boala ca si mizeria, incet-incet, cand nici macar la gandul de a face o baie nu te mai inseninezi, in definitiv ce sens are?

Lucruri de facut pentru altii, gandul ca de-ar fi sa mai traiesc doar un an, un singur an, as pleca imediat acasa, ca macar in ultimele momente sa ma simt inconjurata de oameni dragi.

Senzatii contrastante. Televizor prea mult, inca n-am mintea atat de adormita incat sa pot inghiti orice, mirarea in fata celor “mari” care se contrazic de la o zi la alta, fiind aplaudati cu acelasi entuziasm de fiecare data. Gandul ca s-ar putea ca totusi tara asta in care stau sa se transforme intr-o noua Germanie nazista ori poate o alta Romanie comunista, in definitiv dreapta sau stanga nu are prea mare importanta, atata timp cat e dictatura. O dictatura a prostiei ridicate la rang de obligatie.

De fapt e doar problema mea, probabil. Incapacitatea de a gasi un sens zilelor. Senzatia coplesitoare de nonsens in tot ceea ce fac, mirarea ca uite, au trecut orele si trebuie sa mananc iar, iar trebuie sa ma duc la somn, n-am timp sa imi dau seama ca mi-e somn sau foame, nu apuc sa realizez, satisfac necesitatile ca pe raceli, de la primele simptome, ca nu cumva organismul sa fie deranjat prea tare.

Tare grea toamna asta, m-a pocnit mai rau decat imi aminteam ca se intampla. O fi din cauza faptului ca de fapt n-am probleme adevarate, ci doar timp prea mult ca sa imi rumeg nimicul.

Anunțuri
Published in: on Octombrie 5, 2009 at 20:35  Comments (21)  

The URI to TrackBack this entry is: https://llollitta.wordpress.com/2009/10/05/cu-doors-in-casti/trackback/

RSS feed for comments on this post.

21 comentariiLasă un comentariu

  1. Poate e de la casti, poate ca trebuiesc schimbate :). Important este sa nu disperi, toamna are nuante infinite.

  2. 😦 Of, asa trist… chiar toata lumea de pe Pamantul asta e trista????!!!

  3. Eu sunt pe pamantul asta si nu imi permit sa fiu trista:)Avem prea multe de facut:)Trezirea,romani de pretutindeni
    !!!

  4. Hei, ce se intimpla cu tine? Parca eu eram cu idei de genul depresiei nu tu. Ai un colt vesel (celebru deja), ai un talent deosebit la design vestimentar si in nici un caz nu ai timp de prostii. Ori nu te mai duci la sala? Sportul intareste si mintea nu doar corpul. Mens sana…

  5. uneori, asa e, pur si simplu esti coplesit de sentimentul nonsensului, de gustul cenusiu al zilelelor si, cred ca tot ceea ce poti face e sa asteptam sa treaca, sa se atenueze…nu stiu…mi-a placut onestitatea notatiilor tale, nu si ceea ce transmit ele cu adevarat, am simtit un fel de solidaritate, cumva…

  6. xxl, mai scumpe n-am bani sa-mi iau 🙂 tre’ sa mearga astea

    Tomata draga, o fi din cauza toamnei sau a ploii, cine stie?

    Rox, rezolvam noi cumva 😉

    Thor, pai ce, ai monopol pe depresie?!
    Sa stii ca ideea cu sala e buna, ma gandeam si eu azi ca ar fi cazul sa ma reapuc. Parca eram mai vesela pe cand imi exercitam bicepsii

    Dlskla, da, trebuie sa treaca… asteptam, ce sa facem?!

  7. am stat langa oameni care au plecat spre cer, cu ochii in lacrimi, implorand dupa inca o zi, o ora, o secunda de viata…cu tot ce inseamna ea

    sper sa nu ajung sa inteleg niciodata depresia si manifestarile ei…

    sper ca cei care au trait acest „nonsens” sa isi aminteasca ce inseamna viata…

    Cred ca daca esti sanatoasa si poti sa iubesti si sa fii iubita, nimic din lumea asta nu poate sa conteze: nici toamna, nici tara, nici alte motive fara sens.
    ciudat cat de scurta si nepretuita e viata asta pentru unii si cat de inutila pentru alti…

    curaj si lumina pentru suflet iti doresc!

  8. Any, am stat si stau in continuare langa oameni de felul celor pe care i-ai descris tu. doar ca la un moment dat obosesc sa fiu mereu umarul de sprijin… ca un om printre oameni simt si eu nevoia din cand in cand sa ma plang, macar in vidul virtual. depresia e in primul rand oboseala psihica, in general nu vine de la prea mult bine…

  9. toti obosim…ne odihnim..si mergem mai departe.
    e mai usor sa ne lasam coplesiti de problemele…pentru asta au si fost create…de asta se si inmultesc si culmea, par din ce in ce mai mari, ori de cate ori le dam importanta (care nu li se cuvine).
    si cat de putina importanta dam razelor de soare, picaturilor de ploaie si florilor de la geam, aerului pe care il respiram si prietenilor cei mai buni care empatizeaza cu noi si daca suntem tristi, se intristeaza si ei. care e rostul? finalitatea?
    de ce e mai usor sa lupti cu problemele decat sa lupti cu viata si frumusetile ei?!nu le vezi? deschizi ochii..le cauti!
    nu mi-as permite niciodata luxul de a fi deprimata pentru ca mi s-ar parea ca as comite o mare nedreptate tuturor acelor vieti, dragi mie, care nu mai sunt, si care si-ar fi dorit sa fie…
    si daca, doamne fereste, s-ar intampla sa fiu deprimata, m-as ascunde, de rusine, sa nu ma vada nimeni, si as lupta cu mine insami..
    nu exista scuze..doar puterea sufletului nostru.
    capul sus!

  10. aici ai dreptate. atata timp cat nu e o boala, deprimarea poate fi invinsa. zau ca eu ma stradui. si mai si reusesc pentru ca am in jur oameni care chiar ma scot de par cateodata din starile astea.

  11. prietenii sunt..sau nu sumt (intotdeauna) langa tine

    prietenii pot..sau nu (cateodata) sa te ajute

    cei mai buni, sunt si cei mai sensibili, care de multe ori, se incarca cu problemele noastre, si povara noastra devine si povara lor.

    Tine minte ca un om vesel, va atrage intotdeauna oameni veseli (sau care cauta bucuria) in jur.
    si reciproca e valabila.
    lantul slabiciunilor

    numai tu poti..

    Gata, te las
    succese

  12. daca nu ar fi asa de tarziu pt o eliberare a ochilor mei care se inchid de somn,nelasand lacrimile sa tasneasca,ca efect al spuselor tale,as plange toata noaptea,…ele tasnesc insa constant inauntru…
    Mi hai commosso.. Mi-e dor de tine..

  13. Danut, straine, unde-ai disparut?! si mie mi-e dor de tine!

  14. Nu ai probleme ?
    Hai sa-ti dam de lucru. Uite, trimit acum spre tine 1 milion de pupici lipiciosi. Sa vad unde o sa-i pui; simt ca o sa-ti umple camera 😀

  15. aoleu! pai ce fac eu cu asa invazie de dulce? hug, Dara, pentru ca m-ai facut sa zambesc

  16. servus
    senzatii atit de bine cunoscute… stii bine…
    Toate cele bune!

  17. …. tare grea toamna asta… nu stiu de ce…
    numai bine si soare in toate!

  18. grea, Flavius, grea. parca mai mult ca de obicei…

  19. unde e.. legenda pt asteriscurile de la unele nume din blogroll?
    ca eu mor de curiozitate ;D

  20. domnul Fluture are asterisc pentru ca initial a fost pus in blogroll din interes de caritate. si-apoi a ramas pentru ca mi-a placut
    iar dlskla are asterisc de casa noua

  21. […] fără să le deschidă, privi peste gard spre stradă îi tresări inima de bucurie: “Ce zi de toamnă frumoasă, gălbuie şi mierie… Hmm… Slavă Domnului, uite că taman azi aniversăm un […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s