In necunostinta de cauza

Oamenii cu copii au o altfel de viata. N-au nevoie de vointa ca sa se ridice dimineata din pat. Ei au probleme simple care trebuie sa se rezolve pentru ca sunt chestiuni fundamentale. Au un sens al zilelor si-o oboseala cronica de multe ori, mai ales la inceputuri. Au bucurii mari si fericiri care atarna de-un zambet sau de-o clipa de liniste ori de-o ora furata in plus ca sa poata dormi. Ei stiu deja tot ceea ce vor face cel putin in urmatorii 20 de ani. N-au nevoie sa-si inventeze scopuri ca sa mearga mai departe.
Parintii cu copii au un curaj nebun si-un fel de inconstienta feerica, pentru ca altfel n-ar putea supravietui de pe o zi pe alta. Au preocupari marunte in acea lume in care nu pot intra decat  alti oameni asemeni lor. Toti ceilalti nu ii inteleg de cele mai multe ori.
De-as sti sa fac versuri sau cantece lor le-as dedica rodul inspiratiei. Cum nu-s capabila de asa ceva, ii invidiez pur si simplu cu admiratie. Pentru ca dincolo de tot restul ei macar stiu ce vor.

Anunțuri
Published in: on Iunie 8, 2009 at 20:45  Comments (33)  

The URI to TrackBack this entry is: https://llollitta.wordpress.com/2009/06/08/in-necunistinta-de-cauza/trackback/

RSS feed for comments on this post.

33 comentariiLasă un comentariu

  1. oh, oboseala cronica nu-i doar la inceputuri… au trecut patru ani jumate si suntem din ce in ce mai lati…

  2. asadar e chiar mai grav decat reusesc eu sa-mi imaginez…

  3. Tot topai pe langa subiect, stiu ce vreau sa spun da’ nu stiu cum sa spun 🙂
    Vom vedea ce va fi cu ochii ceia, albastri ori caprui, conteaza mai putin.
    Noa, multam fain 🙂

  4. 🙂 eu ochii ceia nu stiu daca am sa-i vad vreodata noaptea. adica doar cand o sa ma duc in vizita pe la nepotei…

  5. măi, da. eu mă uit la mama. mama este o mare iubire a mea. noi suntem totul. scopul, fericirea, mîndria. totul.

    şi mă gîndesc cu groază de vreodată voi putea fi şi eu aşa. şi pe de altă parte mă întreb dacă e corect.

    dacă e corect să te anulezi (nu de tot) la un moment dat şi să te oferi altcuiva.

    nu ştiu. pentru mine e complicat să mă gîndesc la părinţi, la copii şi la ce presupune a da viaţă

    oricum, merci de însemnare.

  6. eu am scris postul uitandu-ma la parinti cu copii mici. m-a uimit cat se pot dedica zi si noapte, fara o clipa de ragaz. am fost luni sa-mi vad nepoteii 🙂

  7. Mnoa, ar fi trebuit sa-i vezi pe ai mei cumnati, doi gemeni (baiat si fetita de doi ani) si un fratior mai mare de 3,5 ani, o clipa nu stateau 🙂
    Nici ei nu regreta nici macar o singura clipa.
    Chiar daca nu ma vedeam si eu asa, nu as schimba lucrul asta pentru nimic in lume.

  8. sunt atomici, oh da!

  9. Copiii iti schimba viata intr-un fel in care numai ei o pot face, implinirea pe care ti-o aduc in viata e unica. e greu, uneori privesc parinti care ar trebui sa fie epuizati dar care sunt inepuizabili fizic, privindu-si copiii…

  10. ma uit la varul costikla si nu incetez a ma minuna: de unde, domnule, atata energie?! cand era flacau, era ca mine, ba chiar mai modest: la mahmureala nu se dadea jos din pat toata ziua!

    acum e in picioare la 5 fara un sfert, fie ce-o fi. sau , mai exact: orice-ar fi fost in seara precedenta…!

  11. pai si energia asta se livreaza la pachet o data cu vestea sarcinii?! ca altfel eu nu-mi explic felul in care pot rezista parintii!

  12. He he, las’ ca vezi tu 😉

  13. asa e, n-ai nevoie de vointa ca sa te ridici din pat! ajung urletele de la doua noaptea!

    adica cum nu esti capabila? crezi ca a fost cineva?
    si totusi…

  14. > Pentru ca dincolo de tot restul ei macar stiu ce vor.

    stiu pe dracu. sunt constransi sa intre intr’o rutina stupida, 15-20 de ani, dupa care oricum divorteaza [sau nu divorteaza – pt ca’si dau seama c’au ajuns prea consumati ca sa mai intereseze pe cineva].

    daca vrei neaparat genu asta de disciplina si „sens” – ia’ti un job care sa te tina ocupata 16h/zi. e tot aia.

  15. hi, hi! nu vreau neaparat genul asta de disciplina, e un pic peste puterile mele. eu doar ma minunam asa, cu voce tare

  16. hmz.

  17. Perpetuămmmm…unii prea mult, alţii prea deloc…Punct!(şi io merg să-mi văd nepoţeii cân’ mi-e dor de ochi din’ăia.)

  18. t.s. da mai ai mare dreptate, sa stii ca in opinia mea ar fi mai bine daca oamenii nu s-ar casatori si n-ar face copii. 6 miliarde si ceva is mai mult decat suficienti pe pamantu’ asta nenorocit. Plus ca majoritatea au impresia ca „iubirea” tine loc de toate. Eu una stiu ce vreau dar asta nu are legatura cu faptul ca am copil.

    lollitta si restul care aveti chef de ochisori albastri io tot caut s-o imprumut pe fiica-mea sa dorm o saptamana macar, daca se ofera cineva voluntar… anuntul ar fi urmatorul: copil aproape 2 ani, sex feminin, desteapta, finuta, blonda cu ochi albastri, sensibila, te trezeste din somn, vorbeste (mult, tare, uneori tipa), e intelegatoare si iubareata (cand vrea ea), va face program de divertisment gratis, trebuie scoasa afara de minim doua ori pe zi dimineata si dupa-amiaza, nu uitati crema de soare, inca face in pampers, poate o dezvatati, inca doarme cu suzeta, puteti incerca sa i-o luati, spune multumesc si pune resturi, ambalaje etc la gunoi, stie culorile, spune singura cu ce vrea sa imbrace si ce vrea sa manance va poate face sugestii la 9 seara sa o duceti la tobogan nu trebuie s-o ascultati, va poate sugera ca un politist i-a facut buba va recomand sa nu o credeti si intrebata daca mami si tati o bat raspunde „da”. Si ma tem ca mi-au scapat niste lucruri…

  19. bataia’i rupta din Counter Strike!

    zbang! mami+tati pwn!

    😛

  20. hai mai ca aveti dreptate, e GREU dar daca am spune-o in gura mare, cine s-ar mai incumeta sa procreeze?
    azi un cuplu de prieteni dragi mie au primit preaminunata veste, doua dungi roz pe testu’ barza, am lacrimat de bucurie toata gasca. cred ca ne-a programat genetic creatorul sa ne vrem parinti, altfel nu-mi explic! insa cica asta e cea mai mare implinire si fericire, sa vezi cum cromozomii tai trec mai departe in alta fiinta.

  21. A primit vestea, a lacrimat, bla, bla, scuze!

  22. delliana, pai ar cam trebui spuse in gura mare niste lucruri, poate altfel s-ar mai salva unii altii de la
    „cea mai mare implinire si fericire” care vine la pachet si cu o groaza de frustrari in unele multe cazuri.
    Sa vad cum trec cromozomii mai departe in alta fiinta, god, la asta chiar nu m-am gandit niciodata inainte de a procrea. Trebuia? 😀

  23. OBLIGATORIU! :))
    mai, ce-mi iese din minte, auzi… cred ca oboseala aferenta implinirii e de vina. :))

  24. Mnoa, bun asa, bine ca nu or gandit si ai mei asa.
    Io mai vreu inca unu, daca nu poci, chem vecinii si tot rezolv problema.
    Anca, ma bag io, da o iau de tat, nu cu imprumut.

  25. Anca, zau c-as lua-o macar vreo saptamana la mine daca as fi in tara. Nu de alta dar cand incepe sa strige ca vrea la mama s-o pot aduce sa te vada, ca altfel ma tem c-ar fi vai si-amar de mine! mi-a placut mult anuntul 🙂

    Delliana, sigur e programare genetica. altfel n-ar mai procrea oamenii!

  26. asa e. un copil e tare bun. cand esti batran si obosit poti sa il trimiti sa iti ia tigari si chiar bere daca e mai maricel si nu sparge sticlele pe scari. io cand o sa am copil o sa ii cumpar o minge si niste pokemoni.

  27. nu stiu daca mai sunt la moda pokemonii… da’ mingea sigur o sa-i placa 🙂

  28. ha!? pikachu nu mai e la moda? da ce naiba o sa vrea? salvie?

  29. habar nu am! ma depaseste aspectul

  30. nu ma vedeam niciodata cu copii
    acum ca am unul , a devenit intr-adevar prioritatea mea
    asta nu inseamna ca las celelalte bucurii ale vietii sa treaca pe langa mine, dimpotriva, am pe cineva in plus cu care sa impart totul
    iar eu….schimbata total
    in din ce in ce mai bine:-)

  31. ma bucur pentru tine 🙂
    sper sa-ti mearga din ce in ce mai bine in continuare

  32. Mi-a placut ce ai scris. Desi nu ai copii, ai sintetizat foarte bine ce inseamna sa fii parinte. De sase luni sunt mama si viata mi s-a schimbat total. Inainte faceam multe lucruri pentru altii acum fac totul pentru fiica mea. Am un sens si-mi place.
    Am sa te mai citesc, te-am descoperit din intamplare. Si sunt la faza aia de oboseala perpetua, dar cateva minute pe blog ma ajuta sa schimb peisajul.

    Iti doresc ca intr-o zi sa te bucuri si tu ca noi. 🙂

  33. sa-ti traiasca copilul si sa te bucuri de el! cred ca oboseala la un moment dat o sa se mai reduca si-o sa fie mai mare bucuria.
    multumesc de urare


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s