Psihologie de dupa-amiaza

Din cand in cand face bine la sanatate sa te mai uiti la televizor. Azi am auzit explicatia pentru o chestiune care ma macina de cand eram tanara: de ce femeile frumoase si destepte stau cu barbati pe care toata lumea ii considera inadecvati. Cica e tare simplu din punct de vedere psihologic, iar mie mi s-a parut foarte logica treaba. O logica din aceea simpla care te face sa te gandesti: cum de nu mi-a venit ideea mai inainte?!
Asadar: femeile care au o impresie proasta despre ele insele vor cauta in mod automat barbati care nu le apreciaza. Asa isi confirma propria imagine pe care o au despre ele. In momentul in care gasesc unu’ care le iubeste si le trateaza bine incep sa se gandeasca la faptul ca ala tre’ sa fie prost si ca de fapt nu e in stare sa le vada asa cum sunt in realitate. Si nu se poate iubi un barbat despre care crezi ca e prost.
Astfel se explica si de ce femeile nu foarte inteligente dar care se cred buricul lumii “au parte”, cum spune poporul, de barbati buni. Pentru ca nu vor sta niciodata langa un om care se comporta urat cu ele din moment ce considera ca trebuie sa aiba parte doar de ceea ce este mai bun pe lume.
Deci, dragele mele, inainte de a va plange ca nu aveti noroc in viata si ca nu gasiti niciodata partenerul potrivit, faceti doi pasi in spate si incercati sa aveti o privire sincera asupra propriei personalitati. Ganditi-va ce parere aveti despre voi inseva. Si incercati sa va apreciati un pic. Sa va descoperiti partile bune si frumoase. Dupa aceea, cand sunteti convinse, incercati sa pretindeti si de la ceilalti sa le vada. Si-o sa se schimbe un pic treaba.

P.s. ieri m-am urcat pe tocurile unei perechi de sandale superbe. nu stiu sa explic de ce, dar m-am simtit ca si cum mi-ar fi disparut cel putin 10 ani din varsta pe care o am. cu un fior de placere aproape senzuala mi-am amintit de tinerete. m-a prins cu garda lasata, ca de obicei sunt atenta si nu ma expun la asa ispite

Anunțuri
Published in: on Iunie 5, 2009 at 14:13  Comments (20)  

The URI to TrackBack this entry is: https://llollitta.wordpress.com/2009/06/05/psihologie-de-dupa-amiaza/trackback/

RSS feed for comments on this post.

20 comentariiLasă un comentariu

  1. acu, serios, ma omori cand scrii ca si cum ai avea 90 de ani!! ia-ti, muiere, sandalele alea, ca daca nu le iau eu. si mai ales poarta-le! care ar fi ispita? sau ce rau, ce dezastru se poate intampla?

    ca tot vorbeai despre ce parere are fiecare despre sine.

  2. 🙂 pai mi le-am luat pana la urma, ca erau prea frumoase! nu stiu cand am sa reusesc sa le port. dar le-am luat!!!

  3. aaa ramasesem cu impresia ca doar le-ai probat! asa!

  4. Ai generalizat tare treaba…Interesant.Ma aflu intr-o nebuloasa si ma intreb care e opinia ta despre tine si in ce sens ti-a functionat liberul arbitru mergand pe linia teoretizarii tale de mai sus…

  5. asa am auzit-o, asa am dat-o mai departe. sa stii ca n-am inventat-o eu.
    cat despre liberul meu arbitru… nu stiu ce sa zic. s-ar putea sa nu-mi fi functionat prea mult 🙂

  6. aaaah
    poza!
    sa vad senzualitatea

    asta e dovedita. cu cat ai mai multa incredere in tine cu atat obtii mai multe de la viata.

  7. uite poza 🙂
    http://picasaweb.google.com/hanelorealexa/Sandale#5343869154673830322

    de treaba cu increderea in sine stiam, dar nu ma gandisem ca poate explica relatiile in felul asta

  8. eu urasc tocurile
    nu stiu de ce
    port uneori la nunti si ma simt de parca as fi un personaj din ala de la circ cu picioare lungi

    eu n-am inteles ceva
    ai inceput prin a spune ca ‘femeile frumoase si destepte’ si ai continuat cu ..femeile care au o parere proasta despre sine
    ce sa deduc de aici, ca femeile frumoase si desteapte au, invariabil, o parere proasta depsre sine?

    da, eu m-am regasit in „unu’ care le iubeste si le trateaza bine incep sa se gandeasca la faptul ca ala tre’ sa fie prost si ca de fapt nu e in stare sa le vada asa cum sunt in realitate.”, mai ales in ultima parte
    dar chestiile astea ..psihologice sunt prea adanci in noi ca sa se rezolve prin aruncat o privire asupra propriei personalitati
    eu imi stiu exact complexele, de la alea tip freud pana la chestii de genul sani prea mici (un exemplu, my breasts are just fine:D, dar nu-mi place sa vorbesc despre complexele MELE ;d), stiu exact care e explicatia pt fiecare gest absurd pe care il fac, pt fiecare decizie gresita luata, pentru fiecare orice, dar tot nu pot sa ies de aici
    de-aia eu una nu ma dau in vant dupa pop psychology si nici dupa psihologia serioasa (da mai mult prima se ocupa cu asta, ajutat-te singur bla bla) pentru ca oamenii astia se poarta de parca noi niciodata n-am privit in interiorul nostru si habar n-vem ce pe lume traim, si dc ne dau ei un hint totul va merge ca pe roate de atunci inainte

    am citit acum mai multi ani o porcarie de carte, parca se numea femei care iubesc prea mult, a carei idee de baza era ca femeile astea care se casatoresc/ umbla cu betivi, barbatii care nu le iubesc, le bat, le inseala etc, incearca de fapt sa creeze mediul bolnav/ defect de acasa si spera (naiv) ca o sa-l regleze in propria lor viata
    nu e ca si cand nu remarcasem ca toti barbatii din viata mea erau de-o seama cu tata si aveau aceleasi apucaturi, dar pur si simplu nu mi se pare o chestie.. voluntara. adica da, pot sa ma chinui sa refuz toti barbatii sinistri dar asta n-o sa ma faca sa nu ma mai simt ATRASA de ei. etc
    cartea se invartea in jurul solutiei geniale de a primi in viata ta un barbat.. ‘bun’ si a trai fericita cu el pana la adanci batraneti, ca el o sa te iubeasca cu adevarat.
    cand de fapt poti cel mult sa parasesti idiotul si sa iti petreci timpul cu baiatul asta bun care te plictiseste oribil. nici o fericire. nici o liniste. nici o rezolvare
    chestiile astea se trateaza prin terapie, si una de durata, nu prin „revelatii” de tipul asta

    acu, serios, ma omori cand scrii ca si cum ai avea 90 de ani!!
    am ras la faza asta
    chiar ca asa suna insemnarea 😛

  9. 😀
    ce mult am scris, sorry 🙂

  10. ura! ce mult ai scris! 🙂
    pai in general femeile frumoase si destepte au o parere nu prea buna despre ele. mi s-a parut evidenta chestiunea.
    si da, ai dreptate. in sensul ca ma regasesc si eu aici. barbatii aia buni si iubitori ma faceau sa ma plictisesc pentru ca nu am inconstienta de a cere din ce in ce mai mult pana la absurd, asa ca totul devine previzibil si mi se pare ca nu mai exista mister. era mai palpitant sa trag eu de unu pana nu mai pot, cu toate chinurile care deriva din asa ceva. cel putin asa faceam in tinerete 😛
    asta insa nu m-a impiedicat ca la un moment dat sa ma apuce disperarea cand mi-am dat seama ca as fi trait o viata mult mai frumoasa langa unul dintre oamenii aceia iubitori pe care la un moment dat l-am respins destul de urat. intelepciunea vine probabil o data cu cresterea. de aceea am acest mod de exprimare. acum ma simt mai inteleapta si meditand retroactiv imi dau seama ca as schimba unele decizii pe care le-am luat.

  11. eu sper ca intelepciunea vine cu varsta, adica asta e ultima speranta care mi-a ramas :))
    si nu doar intelepciunea, ci si o atitudine cu totul diferita. dar asta e mai greu de realizat..

    pentru ca stateam inainte sa raspunzi si ma gandeam ca treaba asta cu deciziile pe care sa le iei, cu sfaturile si asa mai departe sunt un fel de.. tratare a efectelor, nu a cauzelor
    si nu are cum sa tina prea mult

    lasand la o parte ca e ..greu sa ‘convingi’ o femeie sa accepte in viata ei pe „unul dintre oamenii aceia iubitori” sa o faci sa depaseasca, psihic, plictiseala, sa o faci sa savureze pe deplin frumusetea vietii intr-o astfel de relatie, ceva tot se va intampla (negativ) pentru ca lucrurile pe care le fac oamenii, deciziile pe care le iau, nu vin de nicaieri (adica vin de undeva:)) am recitit si se intelegea invers), nu sunt intamplatoare ci sunt o forma de a ne exprima pe noi
    vreau sa spun ca eu am avut momente din astea in care ma gandeam ca acum sunt matura, si acum o sa iau decizii mai putin gresite, si in materie de barbati am ales oameni pe care oricine i-ar incadra fara nici o ezitare in ‘tipologia’ omului iubitor si care nu te-ar rani niciodata si totusi persoana respectiva chiar m-a ranit, etc
    ceea ce m-a facut sa realizez ca si dc faci alegerile ‘potrivite’, obligata de imprejurari, de cartile de psihologie, de bunavointa prietenilor, de maturitatea ta intelectuala (care banuiesc ca se opune ceva psihologice) etc, asta n-o sa te schimbe pe tine cu nici o secunda, si nici viata ta n-o sa se schimbe
    pentru ca in femeile astea care aleg gresit si care nu se respecta sau nu au o incredere prea mare in ele, e evident ceva mai profund decat ce se vede la exterior, si anume alegerile. e un ceva pe care il transmit inconstient oamenilor din jur. si oamenii din jur il receptioneaza tot inconstient.

    eu banuiesc ca exista ceva in mine, in modul meu de a ma purta care efectiv invita oamenii sa ma trateze urat, chiar si oameni de la care nimeni nu s-ar fi asteptat

    deci si dc fac eu tot ce poate fi facut, constient, ca sa viata mea sa intre pe un fagas normal, raman semnalele alea pe care le transmit fara voia mea

    sunt lucruri care nu pot fi rezolvate prin ratiune, si cred ca lucrurile astea .. nu pot fi rezolvate deloc
    ma intreb dc s-a inteles ceva, are foarte multa logica ce spun in capul ;D

  12. in capul meu *

    ar fi ideal dc m-as pricepe sa sintetizez ;D

  13. se opune celei psihologice, maturitatii ;D

    si cu asta gata, am incheiat :))

  14. nu sunt intru totul de acord cu ceea ce spui tu. dupa mine relatiile cu cei din jur se pot schimba in mod voit, cel putin initial. dupa aceea ddevine un fel de obisnuinta.
    pornind de la chestiunea cliseistica a faptului ca intr-o relatie exista mereu unul care iubeste mai mult si celalalt care sufera mai mult, depinde de raportarea continua. eu cel putin am experimentat pe pielea mea. daca decizi la un moment dat (din toate punctele de vedere, nu numai rational) ca tu esti cea puternica, se va vedea. nu neaparat imediat, dar oricum lucrurile se vor schimba

  15. fata, io nu mai stiu daca am mai scris in nebunia asta de cuvinte ce e aici dar frumosi pantofi. de mistressa adevarata si iti dau un aer elegeant de italianca cu deshtu mare scos afara cand mergi asa pana la butic. acesti pantofi te fac asa nedumiribil de frumoasa. hotaraste-te naiba…. am zis ca mi-am luat masa noo? am zis, este foarte important sa umbli in ei ca sa vedem o glezna de om frumos cand rade. chestii cum se uita baietii la sani. sarutmana.

  16. io cred ca dana vrea un gagic. piua. nu mai scriu.

  17. 🙂 nedumeribil de frumoasa?! mai pitic, te-ai facut poet!

  18. Cred ca toate sunt pana la urma experiente. Si experientele astea cu „baietii rai” te invata ce sa eviti mai tarziu….

  19. bine-ar fi sa fie asa. in sensul asta chiar c.ar fi folositoare…

  20. …poate ne prinde bine sa fim si optimiste daca tot ne-am chinuit trecand peste toate…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s