Plexus

Iar in lumea lui Miller. Impresionata de atata curaj de-a vietui. Constientizand lasitatea proprie si nevoia de locuri „caldute”, fara a risca nimic. Desi mereu m-am considerat gata de a porni pe orice fel de drum, realizez ca alegerile vietii mi-au fost mereu ghidate de nevoia de comoditate. Din instinct. Chiar daca ma amageam cu gandul ca de fapt am facut o alegere indrazneata pentru a sfida universul.

Mi-e dor de bucuria lucrurilor simple. De sarbatoarea pe care o constituia, in tinerete, simplul iesit din casa duminica pentru a lua o inghetata. De-o farfurie de cartofi pai mancati pe scarile din camin.

Stiu ca poate parea o prostie, dar banii nu pot aduce nicicand o fericire. Pot sa dea satisfactii marunte. Nici macar impliniri sau bucurii. Oamenii sunt cei mai importanti. Un covrig mancat in doi poate fi mai gustos decat orice fel de mancare la un restaurant de 5 stele sau cum s-o mai fi numerotand acolo nivelul.

Oameni dragi,  oameni de suflet, pe care daca ii ai aproape nu mai conteaza restul. Si-a nu avea aproape nimic material. Doar asa pretuiesti cele mai mici lucruri. Stiu ca suna banal, dar poate ca aici sta de fapt adevarata intelepciune. In expresiile uzate si prafuite pe care le manuim zi de zi, atat de des incat nici macar nu ne mai gandim la ceea ce vor sa spuna de fapt.

Imi place Miller pentru ca scriitura lui nu pare facatura. Pentru ca atunci cand am in fata randurile lui nu ma pot desprinde. Am amortit de tot in doua zile. Mi-au mai ramas cateva pagini. Ajunsa la final, m-as reapuca de la capat. Ma subjuga in mod total, incat il pot citi cu televizorul la maxim. Satisface nevoia aceea de voyorism care ma impinge sa citesc de exemplul blogul sladuranei zilnic. Nu pentru a vedea efectiv ce anume se intampla, ci pentru  a ramane in contact cu un anumit mod de a vedea realitatea. Un mod pe care il invidiez. Pentru simplul fapt ca eu n-as putea face la fel pusa in aceleasi conditii.

Anunțuri
Published in: on Mai 29, 2009 at 22:07  Comments (25)  

The URI to TrackBack this entry is: https://llollitta.wordpress.com/2009/05/29/plexus/trackback/

RSS feed for comments on this post.

25 comentariiLasă un comentariu

  1. da, mai lolito, si eu cred la fel, ca banii astia nu ne fac mai fericiti. ba chiar ne ajuta sa fim din ce in ce mai comozi si mai inchisi in cercul asta al intereselor meschine. cati mai au azi curajul sa isi desfaca pieptul cu mainile, intr-un gest aproape disperat, si sa il arate celorlalti? cati cunosc bucuria impartasirii chiar si al unui covrig pe strada, devenit astfel si mai gustos?

    cat despre miller, ma abtin, nu vreau sa isc pe aici flacari, fiinca are si el rolul lui in istoria literaturii, ca mai toata gasca aia. dar recunosc ca nu e din preferatii mei, tocmai pt ca il simt, din cartile citite, un la fel de mare egoist.

  2. 🙂 pai tocmai de asta il invidiez eu asa de tare. ca poate sa fie egoist in mod natural, cam in acelasi fel in care respira. fara mustrari de constiinta sau falsa ipocrizie….

  3. serios? mie mi se pare ca este exact motivul pentru care merita sa dispretuiesti pe cineva, dar na, de gustibus, iar cand vine vorba de literatura, oho, cu atat mai mult sunt constienta de facatura care trebuie sa para cat mai reala.

    caci lipsit de mustrari e si ala care iti da in cap pe strada, si sincer asemenea:D

  4. :)) mie mi se pare un act de curaj sa-ti recunosti egoismul intr-o lume care-l condamna. prefer personajele de acest tip celor care se declara generosi si actioneaza doar pentru propriile interese. si-mi mai place ceva mult de tot la Miller: faptul ca are o parere foarte inalta despre sine. e un alt aspect pe care il invidiez pentru ca nu pot face la fel

  5. hai mai ca vorbim de lucuri diferite:))

    adevarul e ca am citit mai demult un articol al lui Gore Vidal in care il desfiinta punct cu punct pe Miller si de aia, de cate ori ii vad numele mentionat pe undeva, ma pufneste rasul. dar ramane intre noi.

  6. eu inca n-am citit critica despre Miller. si cred ca cel putin o perioada o sa refuz s-o fac. inca imi place prea mult

  7. Uite de asta m-am abtinut sa citesc si celelelate parti ale trilogiei pana nu trec si prin altceva; pt ca acapareaza total. Si nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva acapararea asta ne transforma incet si ireversibil, ca preluam ceva din personaj/autor.

  8. cel putin in cazul meu sunt sigura ca nu pot prelua felul personajului nici dca vreau. oricat de mult m-as stradui, am o baza complet diferita ca educatie. si-mi pare rau, pentru ca probabil m-as fi putut simti mai putin ingradita.
    eu acum caut nexus. sper sa nu dureze prea mult pana il gasesc, ca sa nu uit atmosfera

  9. lucrurile simpli si marunte sunt cheia succesului … lucrurile pe care e simtim cu sufletul si nu doar din lacomie!

  10. 🙂 sa stii ca ai mare dreptate!

  11. @puck: vreau articolul lui vidal [btw i love vidal]

    @lolita: nu ti se pare cam fortat miller? cam artificial de alive? pare o spontaneitate programatica so to speak 🙂

  12. pai clar ca e fortat. dar pactul de incredere l-am stabilit oricum cu el. nu ma intereseaza nici macar sa fie verosimil. ii admir curajul imaginatiei si-atat

  13. well probabil ai dreptate: in perioada cand a scris [1930-50] chestiile importante, chiar era daring.

  14. t.s. cartea se numeste Sexually speaking: collected sex writings. eu am citit-o in format pdf, daca nu o gasesti pe net cumva, let me know si sap dupa ea din nou.

    Da, Vidal e sclipitor!!

  15. found it! thx again.

    imi mai amintesc si acum cum reciteam in disperare iulian 🙂

  16. (lolito, scuza-ne)

    eu am citit un interviu cu el care m-a impresionat, m-a dat pe spate de-a dreptul. ce minte brici! mi-e teama sa ii citesc romanele, pana si el recunoaste ca cele de tinerete sunt hmm adica se putea si mai bine.

  17. pai unde’i interviu’?

    and is it true he fu*ked jacqueline kennedy right in the white house?

  18. Mai, cum sa spun, cu banii e un cerc vicios. Daca singura persoana de care esti responsabil esti tu insuti lucrurile sunt suportabile in lipsa banilor. Cand ai un copil si esti sa zicem mama singura, poti sa ai tot suportul psihic si moral din lume, oameni care sa ajute cu vorbe bune, daca nu ai bani sa cumperi copilului ce-i trebuie sau sa fii obligat sa-l dai la o cresa nenorocita ca sa-l poti intretine, ei, atunci rolul banilor e vital.

  19. l-am citit cu mult timp in urma. dar sa stii ca nu zicea nimic de asta:)) oricum e gay declarat. dar mai stii?

  20. anca, sunt intru totul de acord cu tine. de aceea eu n-o sa am copii niciodata 🙂

    puck, t.s., mie imi face deosebita placere cand oamenii se simt ca acasa pe blog la mine si discuta 🙂

  21. btw tu de ce iti zici lolita? 🙂

  22. cand eram eu tanara tare m-a marcat romanul lui Nabukov. prima mea iubire cand ma dezmierda imi spunea asa. sau cand ne lasam mesaje pe tabla in clasa, ca sa nu stie ceilalti pentru cine sunt. a fost singurul nume diferit de-al meu pe care l-am folosit vreodata. asadar primul care mi-a venit in minte pentru o identitate virtuala.

  23. inteleg ca prima ta iubire a fost un prof de lit franceza, in jur de 40 de ani, care semana putin cu james mason? 😛

  24. :)) nuuuu, prima mea iubire avea doar cu un an mai mult ca mine, dar eram micuta ca statura pe langa el. cred ca de asta imi spunea asa

  25. oh i see.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s