A iubi – aceasta vine/Tare de departe-n mine.

Discutie despre iubire la did in blog (à propos, didule, eu la tine nu mai pot pentru ca sa mai comentez ca nu vrea cu nici unul din browserele pe care le am). Si mi-a ramas o fraza in minte: “in situatia aia ipotetica pe care am zis-o eu, tu AI FOST fericita, asa simteai, ca esti. cand brusc afli ca ala a stiut sa dea aceeasi chestie si alteia, de ce se schimba ce-ai simtit? ai fost fericita, punct. de unde dezamagirea, nah. tu credeai ca e la lucru, poftim. si el nu era. mai bine l-ai sti ca se chinuie cu seful si cu clientii decat sa-l stii la film cu alta, sa fie si bietul om fericit?”
Si-acum stau stramb si incerc sa gandesc drept si sa imi dau seama de fapt ce e aia iubirea. Nu fraze din acelea marete si emotionante, de scris in oracolo. Ce e ea de fapt. C-am fost invatata candva ca iubirea inseamna sa pui binele celuilalt mai presus de binele fiintei tale. Ca doar asa face mama cu copilul ei, iar asta ne e dat ca exemplu axiomatic.
Si-am luat la puricat amintiri de indragosteli si iubiri fara de care nu mai puteam trai. Si din comparatie in comparatie (m-am mai uitat si in dictionar, dar acolo spune ca a iubi e “a dori, jindui, pofti, râvni, voi, vrea”, iar pe celalalt nu l-am gasit decat ca obiect vrut si in nici un caz ca scop) am ajuns la concluzia ca cel putin la mine lucrurile se manifesta taman pe dos. Adica atunci cand ,vezi doamne, iubesc vreau ca celalalt sa se invarta in jurul meu (la propriu si la figurat) si prea putin imi pasa de nevoile existentiale pe care le poate avea. Ba mai mult. Alea sunt ok daca eventual coincid cu ale mele, ca daca nu e de belea!

Si mai exista si varianta in care nu iubesc. Si-atunci sunt darnica peste poate cu timpul meu si fara pretentii de nici un fel. Cum se poate, domnule, ca dragostea care ar trebui sa ma transforme in tot ceea ce poate fi mai frumos pe mine ma face egoista si mofturoasa si rea? Ca in rest iti dau si haina de pe mine si pe mine chiar, fara nici un fel de pretentie de schimb echitabil?!
La un moment dat ajunsesem la concluzia ca nu conteaza cat te iubeste cineva daca nu te iubeste asa cum vrei tu. Acu m-am potolit si cu asta si-am ajuns la formularea ca iubitul ala cu majuscola e un fel de vis de tinerete, de umbra a adevarului pe care o zarim din cand in cand cu coada ochiului si care dispare imediat ce incercam sa privim cu atentie. Pentru ca am aflat intre timp ca viata oricum merge mai departe intr-un fel sau altul.

Anunțuri
Published in: on Aprilie 4, 2009 at 15:39  Comments (25)  

The URI to TrackBack this entry is: https://llollitta.wordpress.com/2009/04/04/a-iubi-aceasta-vinetare-de-departe-n-mine/trackback/

RSS feed for comments on this post.

25 comentariiLasă un comentariu

  1. interesant felul in care iubesti si mai interesant este felul in care arati acest lucru.

  2. „Amare est gaudere felicitate alterius” Leibniz

    io unu consider iubirea cea mai mare forma de egoism. mi-ar lua alti zeci de ani sa explic. da prefer sa o traiesc

  3. mike 🙂

    da, minos, cam la aceeasi concluzie am ajuns si eu…

  4. hmmmm! oare de ce se vorbeste asa de mult despre? riscam sa o dam in clisheeee!

  5. pai in momentul in care o traiesti n-ai timp sa discuti despre. cand iti trece te apuca analiza…

  6. nu e un argument
    🙂

  7. atunci sa raspund cu un alt cliseu. oamenii se impart in doua categorii: cei care actioneaza si cei care vorbesc despre asta 😛

  8. si eu bag un clisheu si mai mare, exista si categoria celor care fug de ea! a treia!

  9. 🙂 adica sunt ocupati sa fuga si nu mai au timp nici macar sa mai vorbeasca despre

  10. nu stiu de ce nu poti lasa comentarii la mine 😦

    i-am zis eu lui M ca omii vor crede ca suntem nebune de cate comentarii scriem :))

    a propos, momentan sunt mandra posesoare a unei bucati mari de iubire, de aia si discut despre subiect. discut teoretic, asa-s eu cu firul in patru. dar la mine functioneaza invers, cand n-am parte nu vorbesc… de funie in casa spanzuratului 😀

    jocktherock, viata in sine e un cliseu.

    PS muma nu pune binele meu pe primul loc, de ex nu si-ar vinde casa sa-mi plateasca excursie la pol 😛

  11. 🙂 pai chiar ca o intereseaza binele tau, ca nu vrea sa mori la pol!

  12. oooooooooooo! o ploaie de clisheeee!

  13. „La un moment dat ajunsesem la concluzia ca nu conteaza cat te iubeste cineva daca nu te iubeste asa cum vrei tu.”

    paaai ma Lolli, ia avionul si vino aici sa vorbim despre d’astea. tare-mi plac discutiile despre iubire cu exemple date

    :*
    nu stiu ce e aia iubire. nici macar la nivel ideal n-o pot exprima. habar n=am!

  14. pai nu-i asa de greu de explicat exemplul, greenule drag. de obicei felul de a iubi a unui om depinde de educatia pe care a avut-o sau si-a facut-o. in momentul in care diferentele sunt prea mari intre felul lui de a vedea acest lucru si felul tau de a vrea manifestarea acestui sentiment iese cu scantei. sau cu gheata intre participanti.
    exemplul e simplu: in cazul meu, de exemplu, e vorba despre un om care si-a costruit viata in jurul meu. asadar nu mai voia si nu mai vedea nimic altceva. dar mie, de exemplu, imi plac oamenii care stiu exact cat sa dea si cat sa ceara. cand dau prea mult si striga in gura mare toata ziua ca eu sunt sensul vietii lor incep sa ma enervez. pentru ca in loc de admiratie pentru felul in care traieste ma apuca mila. si asta e tare periculos. cel putin din punctul meu de vedere

  15. eu credeam ca v-ati calmat. hi hi.

  16. hmm … toata lumea numa’ de iubire scrie. clar: a venit primavara! 😀

    serios acum: eu definesc (pentru mine) iubirea cam asa „a oferi fara nici un fel de asteptari”. nu spun nici „tot” si nici „neconditionat” … pentru ca ar insemna sa ignor ca, precum zici si tu, trebuie totusi „sa si ai ce oferi” (adica sa ramai tu, nu sa devii o non-entitate a carei viata n-are alt sens). iar daca „ai ce oferi”, inseamna ca totusi „exista conditii” … si nu ma refer la „te iubesc daca ma iubesti si tu” sau alte nimicuri din astea, ci la acel „nu tot”.

  17. Dar daca cu adevarat acel om zice din suflet ceea ce simte (si asta nu ar fi din vina lui caci singur fara nici un start nu a pornit ) si din cand in cand mai apare cate un motiv( o dimineata insorita sau un vis ciudat, un gand la tine,etc) sa o spuna de 10 ori mai mult in nu stiu ce zi. din punctul meu de vedere iubirea o vad in primul rand neconditionata iar daca fiecare dintre noi o simtim si o traim, asta inseamna ca nu-i voie sa o strigam cat ne tin plamanii chiar si in plina strada.
    de ce este periculos?

  18. INTJ, se dezmortesc simturile 😉
    cred ca tu ai exprimat mai bine ca mine ideea. exact: sa ramai tu, sa nu te transformi in altul….

    mike, pentru ca mila la mine ucide pasiunea…

  19. foarte frumos Lol… sa scrii despre iubire, ca de cum facem mancare vb pe mes =))

  20. […] mai indiferent… Primăvara o fi de vină, cu tot alaiul ei de astenii, de flori de cireş şi îndrăgosteli. Aşa că, iată, dau o raită prin blogoteca-mi personală, aici unde se întîmplă lucruri mult […]

  21. Noa, chiar ca-i primavara 🙂 . Mie imi pare tare simplu, chiar de vaz alti personi imbieciosi la vedere si simtire, nici unul nu-i suflat in aur si presarat cu cristale, as putea sa impart cu transii/transele ce impart cu jumatatea ? Apai nu vaz cum. Eu cred ca fiece om are ceva anume de oferit si poate sa primeasca intr-o anumita masura, sa iei si sa oferi in acelasi timp de la n omi, imi pare ca s-ar face o tara de amestec tulbure ce nu permite a videa in clar, fiecare dupa cum pohteste, cine-i apt sa gestioneze in acelasti timp sentimente cu mai multi personi si gaseste intelegere din partea personilor, sa-i stapaneasca sanatos, io unul nu-s apt pentru asa ceva. Aaaa … daca se gată ce-i de impartit cu jumatatea, poa’ sa caute linistit in alta parte, da’ imi pare corect a se face cautarea fatis. Imi pare ca iubirea trebuie sa fie neconditionata, da’ trebuie sa aiba cu ce sa intre in „rezonanta”, altfel … „vorba” lu’ nenul Carlos Santana „mi curazon inspinatu” …

  22. mare dreptate, sorine!
    draga domnule, ce-ati spune sa va faceti un blog? stilul dumneavoastra este delicios!

  23. @Lollitta – Ha? Ce facui? Aaaa … daca vorbesti serios … is rosu deja pana in varful urechilor (inima mea cat roata carului), multam fain, da’ nu am calitatile ce-mi par a fi necesare pentru a intretine un blog … :”>

  24. modestie auctoriala 😉 serios acum, ar fi o placere sa te citesc si cred ca sunt multi de acord cu mine

  25. eu la fel procedez cu toti cei dragi mie. pe toti ii vreau doar ptr mine. 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s