Oglindiri

secret_mirror_by_j3ff3rsonPrintre oameni ca vizita la salonul cu oglinzi deformante. In fata ta ma vad cu capul mare, mai fac un pas si am inainte o figura ce nici macar nu pare a mea, stramba si infricosatoare. Urmatoarea imi arata ce am inauntru, in dezordine. Parca aici arat cel mai bine, o fi vreo oglinda cu photoshop inclus. Dincolo parca par mai inalta, in fata oglinzii numita tata sunt ca la 5 ani, chiar daca acum nu mai  am codite.
Ma plimb in cerc, nehotarata asupra imaginii pe care sa o aleg. Nici macar prima, cea a privirii in sine, nu stiu daca e cea adevarata. In publicitate se spune ca da, ca-i oglinda venetiana, fidela cum alta nu-i. Dar dupa ce-am vazut atatea variante parca nu mai am incredere nici in aceea.
Acum ma vad papusa, la un pas sunt lup, apoi iepure si dincolo pisica. Cealalta imi arata aripi pe care chiar cred ca le am si m-as inalta daca n-ar trebui sa trec prin fata alteia care imi infatiseaza doar oasele grele.
Ma opresc la aceea in care imi sunt pe plac si raman acolo in picioare sa ma admir intens.
Nu iubim oamenii asa cum nu iubim oglinzile. Ne place doar de felul in care ne oglindim in ei.

Anunțuri
Published in: on Februarie 26, 2009 at 08:52  Comments (11)  

The URI to TrackBack this entry is: https://llollitta.wordpress.com/2009/02/26/oglindiri/trackback/

RSS feed for comments on this post.

11 comentariiLasă un comentariu

  1. suntem cu totii oameni. unde am gresit noi oamenii de suntem cum suntem?

  2. m-ai inchis! nu stiu sa-ti raspund la intrebare…

  3. Daca oamenii s-ar sparge precum se sparg oglinzile, ar accepta sa fie lipiti sau aruncati?
    Uita-te mai mult in oglinda cu aripi…

  4. cateodata acceptam sa fim lipiti, altadata ne aruncam singuri in vreun colt plin de paianjeni… pana vine altcineva sa se oglindeasca in noi…

  5. Sa se oglindeasca mai mult, ii zic!
    Multumesc 🙂

  6. Oglinda ma ajuta mult, chiar de nu-mi place prea des ce vad macar ma ajuta a mai tai din cnd in cand cate ceva. Pe parte de oglinzi cu aripi prefer a fixa macar una si o urmaresc din rasputeri. Chiar de nu o ajunga, macar e frumoasa „urmarirea”, dar vreau sa alerg aievea dupa ea, nu doar prin ganduri.

  7. atat de multa incredere aveam in oameni… incat sa ne oglindim in ei? poate ei ne deformeaza.. ei ne arata fata nevazuta… si de multe ori ..aia rea… din cauza oglindirii in oameni… ajungi sa-ti pierzi cumpatul si mintile… :-< … oglinzi malefice…

  8. sorine, si daca ceea ce tai nu era decat o deformare datorata oglinzii?

    exces, ne oglindim chiar daca nu avem incredere, de multe ori chiar fara sa vrem…. omul e, vrand-nevrand, un animal social…

  9. Cumva oglinda mea s-a aburit si ma vad in ceata. Cred ca ar trebui sa deschid larg fereastra sa dispara acesta ceata. Iti multumesc Lollitta pentru idee!

  10. 🙂 tehnologia moderna a construit si sticla din aceea care se dezabureste singura. eu am niste ochelari de astia
    daca intra si soarele, sigur ai sa reusesti sa te vezi mai bine!

  11. Lolitta – foarte rar ma hotarasc sa tai ceva, si cand am decis a taia, ca e deformarea reflexiei, ca e parte din hidosenia reala ce nu-mi place, taiat ramane cu asumarea riscurilor si responsabilitatilor. Mnoa, la partea cu oamenii si iubirea de oglinzi sau oglindiri nu ma bag, spun doar ca poate eu am avut norocul sa fiu inconjurat de oamenii ce nu dau doi bani pe oglindire.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s