Dreptul la moarte

Nu am idee daca vreunul dintre voi a auzit de cazul Eluana. Este vorba despre o fata de 30 de ani care in 1992, in urma unui accident auto a intrat in coma, ramanand in aceasta stare timp de 17 ani, pana acum doua zile.
In general sistemul medical prevede ca dupa un an de zile de stare vegetativa sa fie intrerupta alimentarea si pacientul sa fie lasat sa moara. Am uitat sa spun ca accidentarea unei vertebre a condamnat fata la paralizie totala. Asadar, chiar daca prin reducere la aburd s-ar fi trezit, n-ar mai fi putut face nici o miscare. In plus scoarta cerebrala era complet distrusa, ceea ce inseamna ca orice element de afectivitate, vointa, intelect n-ar mai fi existat.
In orice tara civilizata o data ajunsi la aceste concluzii medicii ar fi intrerupt alimentarea artificiala lasand-o sa-si gaseasca pacea. Nu si in Italia. Pentru ca, vedeti voi, in Italia se afla Vaticanul. Si aici nu misca nimic fara ca papa sa-si dea acordul. Poate ca o sa vi se para ciudat, dar e asa.
Asadar de vreo 10 ani de zile tatal fetei (care si-a petrecut ultimii 17 ani in spital la capataiul propriului copil) insista sa i se dea Eluanei pacea la care orice fiinta umana are dreptul. Si i se raspunde inevitabil ca doar Dumnezeu poate dispune de viata oamenilor.
Evident ca acest caz a ajuns o trufanda in ochii mass-media. Italienii sunt latini cu sange cald, care se mobiliteaza imediat atunci cand e vorba de o idee. Si bineinteles tara s-a impartit in doua tabere. Cu manifestatii, cu politicieni pro si contra, cu prim-ministrul care vrea sa o tina in viata dincolo de orice ratiune si cu presedintele (un domn adevarat, plin de bun-simt) care e de acord cu faptul ca probabil parintii sunt cei mai in masura sa ia o asemenea decizie, si nu guvernul sau vreun papa care nici macar n-a vazut-o vreodata.
Alaltaieri seara toata tara era pe baricade. Uitasera oamenii si de criza si de tot restul principiilor care pana atunci ii desparteau. Cu pancarde in mana, l-ar fi ucis pe medicul sau tatal care voiau sa scoata din priza aparatele care tineau artificial in viata pe biata Eluana. Pentru ca, nu-i asa, ca sa fie exprimat dreptul la viata se poate ucide linistit. Doar e pentru o cauza nobila. Guvernul se reunise pentru a decide in ordonanata de urgenta daca stecherul acela trebuia scos sau nu din priza. Un alt motiv sa se spurce intre ei, sa se injure de mama si tot restul in direct. Doar e pentru dreptul la viata al unei persoane. Cand dezbaterea era mai in toi, spre 10 seara, Domnul s-a indurat si-a strans-o pe fata langa el.
Bineinteles ca pentru doua zile cei care cereau viata cu orice pret au strigat “ASASINII” spre ceilalti. Desi s-a demonstrat cu autopsii facute si refacute ca acesta a fost cursul normal.
Acu au ramas in aer cu legea si cu tot restul. Cica o sa procedeze cu luare-aminte in a da o lege care sa garanteze dreptul (pardon, obligatia) la viata cu orice pret. Pentru ca, nu-i asa, o masa de politicieni stie cel mai bine cum trebuie sa traiasca supusii. Ideea e ca trebuie sa ramana in viata in orice conditii. Cu cat stau mai rau, cu atat mai bine pentru ei, nu?
Si eu, o data in plus, imi doresc sa ma pot intoarce acasa, unde macar sunt lasata sa mor in pace, daca asta e ceea ce vreau.

Anunțuri
Published in: on Februarie 11, 2009 at 15:05  Comments (13)  

The URI to TrackBack this entry is: https://llollitta.wordpress.com/2009/02/11/dreptul-la-moarte/trackback/

RSS feed for comments on this post.

13 comentariiLasă un comentariu

  1. doamne fereste

  2. of, Did, fereste pana nimereste…

  3. sinuciderea e deasemeni, conform moralei crestine, un pacat. si totusi…cum legal nimeni nu te poate parasi dupa ce ai facut-o, sistemul juridic iti permite asta, ca drept asupra propriei vieti. in cazurile ca cel al Eluanei, cand sinuciderea nu e posibila…cum ramane cu posibilitatea aceasta juridica de a-ti cruma viata. se poate incredinta altcuiva? cu ce pret si ce implicatii?

  4. cica „drept la viata”… care plm viata? paralizata si cu scoarta cerebrala franjuri, aia mai e viata?
    macar de ar fi putut simti si gandi si misca un ochi precum ala din „Le scaphandre et le papillon (2007)”

  5. Bianca, s.au gandit sa faca o lege care sa te impiedici sa pacatuiesti, ca doar papa e puterea suprema aici. si atunci cu liberul arbitru cum ramane?

    Treispe, nu mai putea simti si misca nimic, din cate stiu eu. pai e un fel de viata vegetala probabil. nici macar, c-am auzit ca pana si vegetalele au emotii

  6. Da, parintii ar fi trebuit sa aiba dreptul de a alege in situatia asta. E adevarat ca si eu as prefera sa mor de exemplu decat sa ajung paralizata sau senila dar nu facem noi aceasta alegere totdeauna…

  7. tocmai de aceea ar trebui sa exista o lege a testamentului biologic. care ar trebui sa ne dea posibilitatea de a decide

  8. am auzit de Eluana si tare mi-a fost mila de ea si mai ales de parintii ei… 17 ani. Nu e drept. Sincer.
    EU, daca intru in moarte cerebrala am doua dorinte: sa mi se doneze organele bune si sa ma arda apoi.

    sa te uiti la Mar Adentro. Pun pariu ca o sa empatizezi puternic

    :*:*

  9. o sa-l caut. multam mult de recomandare

  10. Loli, aici te omoara astia cu cea mai mare placere!
    Ca tata, as fi scos stecherul ala din priza si m-as fi pipi pe papa.

  11. vezi tu, nu-i asa de simplu. pentru ca daca ar fi facut treaba asta il bagau la puscarie pentru omor 😦

  12. crezi sau nu, mi-as fi asumat si asta

  13. cred, cum sa nu?!
    probabil el s-a gandit ca ar fi bine sa dea o posibilitate altora ce-ar fi putut ajunge in situatia fetei. altii care sa poata intrerupe fara a plati pentru un gest umanitar…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s