comparatii nostalgice

Cand am cunoscut-o eu prima oara avea doua cozi groase cat bratele mele si-n ochi toata inocenta universului. Nu stiu care a fost lucrurl care ne-a apropiat. Marile prietenii, ca si dragostele decisive se intampla natural ca atunci cand respiri. Ti se pare ciudat sa n-o faci.

Si-am crescut impreuna. Intru descoperirea pasiunilor literare, muzicale si cinematografice. De la prima tigara impartita intre icnite zgomotoase de tuse si pana la betia crunta pe care-am trait-o in paturi diferite de camin, caci izbutisem s-o urnesc de pe locul meu cand credeam senina ca dupa jumatate de vodca la o tigara chiar poti sa dormi linistita.

Ea era cea mai hipioata persoana pe care o cunosteam. Fara restrictii in lumea ei in care bairamele se desfasurau initial ca un fel de transa comuna in care toata lumea dadea din cap (plete) ritmic pentru ca sa se termine cu dansuri din buric pe manele plangarete. Si prezenta ei fizica n-a dezmintit niciodata felul in care exista.

Cand ma gandesc la ea imi vin in minte fustele lungi, aproape invariabil cu tivul descusut si puloverele largi la care nu renunta decat pentru vreo camasa barbateasca. Si geanta ca de postas trecuta dupa gat. Elementul inconfundabil era insa parul. Coama ei salbatica ce nu statea linistita nici daca o lega si-o prindea cu zeci de clame. Cel putin o suvita rebela ii mangaia intotdeauna chipul. Parea mereu abia iesita dintr-o imbratisare pasionala.

Am vazut-o zilele trecute. C-o pereche de blugi si-un pulover mai mult decat stranse pe corp. C-o geanta din aceea asa de la moda de carat pe umar. Una din alea aurii si imense. Si-o pereche de cizme cu flori aurii brodate pe ele. Si parca tot nu mi-ar fi plans inima daca n-ar fi descoperit placa de par. Ce mai, era toata aranjata. Si unde-i prietena mea, imi venea s-o intreb? Cine-i doamna aceasta? Femeia aceasta egala tuturor celorlalte sute de mii care au iesit pe strazile orasului? 

Am reusit, dupa cateva minute de sovaiala, inchizand ochii si ascultandu-i doar vocea, sa fac abstractie de doamna din fata mea. Si privindu-i doar ochii sa reluam de unde ramasesem ultima data cand ne-am vazut. 

Stiu ca haina nu-l face pe om si tot restul de cugetari intelepte pe aceasta tema. Dar eu inca mai cred in capacitatea, macar a unora, de a vrea sa se si arate asa cum sunt. Nu vreau sa cred ca acum exteriorul ii reprezinta noul mod de viata. Poate ca e doar nostalgia mea de vina.

Anunțuri
Published in: on Noiembrie 27, 2008 at 21:57  Comments (9)  
Tags: , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://llollitta.wordpress.com/2008/11/27/comparatii-nostalgice/trackback/

RSS feed for comments on this post.

9 comentariiLasă un comentariu

  1. Na, si ce? nu-ti mai place prietena ta daca e asa frumoasa si cocheta? cred, mai degraba, ca vrei sa o pastrezi in minte ca atunci cand insemna ceva ptr tine. acum chiar este alt om. nu mai este hipioata de alta data.
    eu stiu cum e.

  2. …Hmm…şi eu ştiu cum e…doar că te cam saturi comentariilede exterior, la un moment dat şi ca să-ţi păstrezi interiorul intact te deghizezi pe placul lor…eu sunt un caz fericit, nu-i nevoie să mă deghizez, pentru că meseria mea îmi permite să fiu mereu alta…ca exterior, ca interior…dar dacă meseria ei nu permite manifestări libertine o înţeleg…:)

  3. haina nu-l face pe om, dar il scoate din multime…sau il plaseaza acolo.

    io nu cred ca oamenii pot fi „nebuni” toata viata, la un moment dat se maturizeaza si se trezesc.

  4. s-ar putea sa fie maturitate. poate ca eu o iubeam asa cum era odata, pentru ca reprezenta imaginea tineretii mele de care mi-e dor

  5. acum, viata te aduce in spatele a tot felul de masti, de intruchipari, important e sa faci diferenta, si sa nu te si confuzi cu ele

  6. eu sunt de acord cu tine. dar ce te faci cand nu intotdeauna stii ce e in spatele mastii, cum cunosteam eu de data asta? nu risti sa te lasi influentat de masca? cand nu ai nici timpul si nici posibilitatea sa treci dincolo…

  7. Se zice că „şi haina îl face pe om” că să dea satisfacţie la toţi. Dar cum se mai schimbă vrremurile se mai schimbă şi lumea, nu ?
    Numai bine.

  8. o fi obosit. poate vrea sa se dilueze in multime.

  9. mie imi plac diluarile in multime. dar ma deranjeaza cand aceasta diluare se face si la propriu, in modul de-a gandi


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s