Marele Kubrick

Eyes wide shut

Daca as fi vazut acum zece ani filmul acesta probabil m-as fi suparat sau as fi trait emotii mult mai puternice. Acum l-am urmarit cu o jumatate de zambet in coltul gurii si n-a reusit sa ma prinda prea mult. Pentru ca porneste din start intr-un mod care pentru mine e total gresit. Sa ne intelegem, nu din punctul de vedere al scenografiei sau al realizarii propriu zise, ci despre ceea ce vorbeste.

Candva eram si eu adepta sinceritatii absolute in dragoste. In dragostea aceea mare, unica, inimitabila, cu drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt, pentru ca oricum nu mai exista delimitari si margini intre tu-eu-noi. Intre timp am crescut, am trecut prin multe si-am invatat ca fanteziile sunt o chestiune personala, atata timp cat tu nu esti personaj principal. Si visurile la fel, pentru ca inconstientul nu tine seama de datele reale. Am invatat sa iubesc cu capul (creierul e mai erogen decat marea majoritate a celorlalte parti anatomice) si sa ma chinui mai putin. Unii ar putea riposta ca asta nu e dragoste. Atunci e dragoste cea facuta din orgoliu? (tu te visezi cu altul, deci eu chiar ma duc cu alta, si asa suntem chit)

Ziceam ca m-am amuzat privind filmul. Pai cum sa nu te apuce rasul cand il vezi pe “bietul” doctor (vorba aia, om invatat) care in loc sa-i explice nevestei cat il deranjeaza povestile despre aventuri visate se duce sa traiasca si el niste aventuri (excitat de imaginea nevestei in bratele altora)?

N-am putut niciodata sa apreciez filmele despre oameni slabi. Despre oameni care oscileaza mereu intre lucrurile pe care le au de rezolvat fara sa ia pana la urma nici o decizie, cazand din lac in put c-o uimire extrema fata de cat de rea poate sa fie umanitatea. Imi provoaca doar nervi. Ma dezgusta chiar mai mult decat telenovelele sau filmele americane cu impuscaturi.

Repet: filmul este superb, scenele din castel sunt facute desavarsit. Imaginea cu fata care se sacrifica pentru doctor e demna de admiratie. Drept urmare v-o infatisez mai jos:

zz33a3cae5

Insa mie, acum, mi-a placut mai tare Clockwork orange. E mai pe gustul meu. Ce sa-i faci? Voi fi avand o atractie pentru eroii negativi. Dar nu pentru antieroi. Asta este. Promit sa vad restul filmelor  maestrului cat mai degraba posibil.

Pentru ca voiam sa pun o bucatica din coloana sonora a filmului (perfecta), m-am plimbat un pic pe you tube. Si-am dat peste clipul asta. Cu morala: daca tot nu ajungem la ei, macar sa-i dam jos de pe soclu, ca sa ne putem stramba mai de aproape, enjoy!

Anunțuri
Published in: on Noiembrie 12, 2008 at 10:06  Comments (6)  
Tags: ,

The URI to TrackBack this entry is: https://llollitta.wordpress.com/2008/11/12/marele-kubrick/trackback/

RSS feed for comments on this post.

6 comentariiLasă un comentariu

  1. Eu am vazut Eyes Wide Shut nu ca pe un film in sine, ci ca parte a intregului kubrick-ian, asa ca l-am perceput ca opera de maturitate inteleapta – sfarsitul calm, relaxat, al unui ciclu care a inceput cu perversa Lolita si navalnica Portocala mecanica. Alex, din A Clockwork Orange – adolescentul rebel, ireverentios, nebun, cel care ar putea sa devina oricand criminal in serie se metamorfozeaza in filmul Eyes Wide Shut in medicul Bill Harford, un pervers cat se poate de normal – e normalitatea noastra de „cunoscatori”, normalitatea care e o alegere, nu un dat, nu o intamplare. In „Portocala”, Alex se supunea unui experiment, in speranta ca acasta ii va scurta sederea in inchisoare, pe cand in E.W.S., odiseea sexuala a barbatului insurat este un experiment asumat de catre protagonist. Iar finalul… ei bine, finalul este de fapt cea mai de bun simt concluzie la care pana si inteleptii ajung (ei ceva mai tarziu, ca-si ocupa o mare parte a vietii cu tot felul de floricele inutile :)) ): let’s fuck! Replica asta m-a facut sa ma gandesc la acel „da” care incheie Ulisele lui Joyce. Lucrurile sunt simple, la urma urmei, atat de simple…

  2. eu sunt inca „in lucru”, am abia trei dintre operele lui Kubrick la activ. cred ca inca nu ma voi pronunta pana nu termin. Nu de alta, dar n-as vrea sa jignesc vreun fan inrait.
    Mi-a placut mult felul in care ai aratat personajele. Cred ca acestea sunt filme pentru care o prima vizionare nu ajunge. Asa ca dupa vreo doua ture si multe recenzii pe care le voi consulta sper sa reusesc sa inteleg mai mult decat ceea ce am prins la o prima vizionare.
    marturisesc cu profunda rusine ca Ulise nu se numara printre lecturile mele. Dupa vreo 4 incercari neizbutite am renuntat. probabil va veni si vremea lui…

  3. nu am vazut Eyes, voiam doar sa ti zic ca mi-a placut ce ai scris colateral filmului

  4. multam de vizita 🙂

  5. „Intre timp am crescut, am trecut prin multe si-am invatat ca fanteziile sunt o chestiune personala, atata timp cat tu nu esti personaj principal.”

    … si probabil ai mai invatat si ca fanteziile traite isi pierd farmecul. 🙂

  6. daaaaaa, mai ales 🙂
    de aceea nu e bine sa le faci publice. ca-si pierd tot luciul


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s