De locuri locuire

De trei zile se invart in creierul meu ideile astea, se dau cu capul de toate colturile doar-doar s-or mai toci un pic, doar-doar si-or schimba forma intr-una mai normala. Si nimic. Mi-am taiat si unghiile, ca sa nu mai zgarii tastatura. Poate se inmoaie si-un colt de idee daca luneca degetele frumos. Da’ de unde!Vor sa iasa!

Ca cica e mai bine sa te indragostesti de locuri si nu de oameni. Mare branza, zic eu! Veti fi vorbit cu vreun vampir care-a vazut prea multi umani murind in cursul secolelor! Dar cum vapirii nu exista, nu se pune!!!
Si se pornesc ideile mele pe explicat: pai ca locurile is faine mereu, nu le pute gura de dimineata, nu se labarteaza cand imbatranesc, ba chiar dimpotriva: cu cat is mai vechi, cu atat is mai frumoase. Si cica is frumoase chiar si atunci cand se darama ce era pe ele, cand le cad copacii. Pai si oamenii daramati is frumosi, zic eu. Ba ca nu, unde ai mai vazut tu oameni frumosi cand le cad toate alea: dintii din gura, parul de raman cheliosi si tot restul? Da’ eu stiu mai multi cheliosi care imi plac, ca ala de canta la REM (search pe google – Michael Stipe – mama lor de nume, ca nu le tin minte niciodata). Nu se pune, ca ala s-a ras singur.
Hai sa facem pact, zic eu. Is faine locurile care au miros de oameni. Pai la ce sa-mi placa mie ditai bolovanul daca n-am stat pe el in bratele lui, sau banca aia de sub salcam cand ploua cu flori albe si dulci-mirositoare, la ce s-o mai visez? Toata lumea stie ca o banca e o constructie insipida, facuta pe banda rulanta, cu doua scanduri pe lung si doua pe lat, hai, trei pe lung, ca sa incapem amandoi.
Pai si Copoul, cand ai plecat, nu-l visai? Ca nu-ti era nici de mama, nici de tata, plangeai dupa Copou! Ba ca acolo mi-am urcat si coborat atatia ani si-atatea vieti, ca nici nu le mai stiu numarul. Si ala miroase-a mine beata, si-a mine plansa, si-a mine iarna in pantaloni scurti cand fugeam dupa un taxi, si-a tine cand furai liliac si cand iti sclinteai piciorul sarind de la balconul caminului ca sa nu te prinda administratora in camera. Si-a noi cand ascultam motanul ala galben in calduri care isi plangea ardoarea pe pervazul geamului nostru.
Si da, locurile is ca oamenii aia simpli, pe care ii poti iubi mult, ca-s asa ca weblogul: iti da pagina alba si tu o colorezi cum vrei si nici nu mai stii cum erau la inceput, pana cand crapa serverul si te trezesti cu pagina alba ca si cand nimic n-ai pictat. Si tie iti place ce-ai pictat tu, nu te intereseaza ce-i dedesubt. Si cand te trezesti cu pagina de default nu mai iti place si-ti iei jucariile si pleci in alta parte.

Anunțuri
Published in: on Noiembrie 7, 2008 at 20:35  Comments (14)  

The URI to TrackBack this entry is: https://llollitta.wordpress.com/2008/11/07/18/trackback/

RSS feed for comments on this post.

14 comentariiLasă un comentariu

  1. E bine sa te indragostesti de oamenii potriviti, la momentul potrivit si la locul potrivit :). Daca se intampla asta, e clar ca locul respectiv devine o amintire de aur si mereu cand vei reveni pe taramurile alea vei putea simti sentimentele de la inceput.

  2. hai ca locul potrivit il mai gasesti cumva, dupa semne precise. dar de omul potrivit cum dai?! ca semnele lui tare mai sunt inselatoare!

  3. Inca trebuie sa avem speranta ca referitor la omul potrivit inima iti trimite semnale veridice, sau cel putin experientele anterioare te fac sa cunosti persoana din fata ta.

  4. of, inima asta este si mai anapoda decat ideile. da numai semnale eronate. si n-are nici tzinere de minte!
    las’ ca o s-o duc eu la o scoala de dresaj din aceea serioasa, poate va invata cum sa se poarte! 🙂

  5. Ai plecat deci ! Crezi că aici nu se poate strica nimic ? Toate se pot struca (la un moment dat). Chiar şi… liftul !

  6. ba se poate strica tot. cat mai pot, o iau de la capat 🙂

  7. lolit, mi am adus aminte la insemnarea asta de ceva. tu ai zis la un moment dat despre sarutul de dimineata? cu gura inclestata dupa o mie de tigari etc? sau altcineva.

    ma lasa naibii memoria mai nou.

    ontopic nu stiu ce sa spun, mie mi place cand se combina omul si locul. uomoloco :))

  8. 🙂 dap, eu eram.
    umoloco e cazul ala fericit. daca pui si-oleaca de smalt de amintire, s-ar putea ca efectul sa fie garantat de bine

  9. Toffler spunea ceva despre atasamentul fata de lucruri…cu cat inaintam mai mult in varsta cu atat incepem sa ne atasam mai mult de lucruri decat de persoane. Deci,prin deductie eu incep sa dau semne de batranete 🙂 . Tocmai ce-am facut vreo 37 de anisori si-am descoperit cat de mult ma atasez de „lucruri”-in speta Weblog …
    Si apropo, mi-e tare dor sa te vad si pe tine acolo !

  10. Dragă Lolitta, îţi doresc să petreci aşa cum se cuvine un CRĂCIUN FERICIT, împreună cu toţi cei dragi ţie şi să re bucuri de tot cea dat Dumnezeu mai bun şi mai frumos pe acest Pământ.
    La Mulţi Ani !
    Dinu.

  11. multam de vizita si de urari, dinule! sper ca si la tine sa vina mosul cu multa fericire, bucurii si sanatate in dar!

  12. Da Lolitta… „Să nu uiţi Darie, nimic să nu uiţi…”
    Că locul tău e aici, între noi, webloggerii.
    Sunt un motan verde, nu galbem, care abia aştept să rămâi între etaje… !

  13. 🙂 oricum vin pe weblog zilnic. asa ca nu se poate chema ca m-am indepartat prea tare

  14. Ce s`aude cu liftul ăla, nu se mai strică ?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s