Atonement

Filmul probabil l-ati vazut. Nici n-o sa il mai povestesc. Ma intreb doar daca cineva ar putea intr-adevar alege varianta de a trai in arta, in imaginar, ceea ce nu a reusit sa indeplineasca „pe viu”. Daca ar fi sa am de ales, n-as vrea sa pierd o dragoste cu promisiunea ca povestea mea va deveni memorabila si va stoarce doua lacrimi generatiilor viitoare. Si inca scrisa de aceeasi mana care a taiat firul destinului meu. Mi s-ar parea o ironie cumplita. 

Si-as mai vrea sa vorbesc despre copiii in gura carora, se spune, salasluieste doar adevarul. Simplul si inocentul adevar. Prostii. Copiii sunt instinctivi, sunt lipsiti de cunoastere si mult prea dotati de fantezie. Plini de emotii si sentimente puternice. Care pot deveni criminali din lipsa stropului de bunatate pe care il poate da trairea si un pic de zgarieturi, de julituri pe inima, nu numai pe coate si pe genunchi, asa cum au ei. 

Intrebarea fundamentala: poate intr-adevar arta sa suplineasca lipsa vietii? Poate fi un substitut?

Povestea e frumoasa. Si ca toate cele nefericite, interesanta. Mie imi plac cele in care personajele traiesc fericite impreuna pana la adanci batraneti. Pe bune.

Aveti aici o prezentare interesanta si o parere la care subscriu

http://eventivu.wordpress.com/2008/01/03/atonement/

  • mariana

    20.07.08 15:56:49

    te inteleg perfect, cu toate ca ne despart niste ani,inca visez la perfectiune, inca nu m-am vindecat de vise si inca cred in binele pana la sfarsitul vietii, dar nu se tine cont numai de parerea noastra niciodata. Sunt oameni care traiesc cu subtituite si carora le place"durerea" , atunci sunt ei ci mai creativi" .Nu am vazut filmul , dar am inteles ce trateaza. Este frumos din punct de vedere artistic, al creatiilor.Din punct de vedere al celor care traiesc langa ei, artistii, geniile neintele , este tragic.Sunt suflete chinuite , care nu pot renunta la ei,indiferent de cate li se fac:(
    Mintea omeneasca este un labirint, in care te vei rataci ani, pana gasesti o cale de iesire:)

  • lollitta
    20.07.08 16:04:55

    mergi la linkul pe care l-am adaugat si ai sa intelegi mai bine tot ce nu am povestit eu

  • bebereagabebereaga

    20.07.08 16:22:55

    şi eu am aceleaşi ultime cuvinte, cine nu mai crede în poveşti, a îmbătrânit mult prea devreme..

  • lollitta
    20.07.08 16:27:24

    eu cred in povesti. si voi crede mereu. sunt prea frumoase.

  • bebereagabebereaga

    20.07.08 16:58:16

    uite, vezi,d-aia te iubesc, mereu tânără, mereu înfloritoare.

  • Anunțuri
    Published in: on Iulie 20, 2008 at 15:33  Lasă un comentariu  
    Tags:

    The URI to TrackBack this entry is: https://llollitta.wordpress.com/2008/07/20/atonement/trackback/

    RSS feed for comments on this post.

    Lasă un răspuns

    Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

    Logo WordPress.com

    Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

    Poză Twitter

    Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

    Fotografie Facebook

    Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

    Fotografie Google+

    Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

    Conectare la %s