Despre dragoste

Cica despre dragoste: ma iubeste daca imi face cadou ceva care imi place mie sau un obiect care ii place lui? Daca imi da ceva care el crede ca imi place, conform imaginii pe care o are despre mine? si daca nu sunt eu aceea? inseamna ca ma iubeste pe mine sau ceea ce imagineaza el despre mine? nu mai stiu.

Daca el se uraste (pe sine se) si spune ca eu sunt o parte din el inseamna ca pe mine ma iubeste? cine sa mai inteleaga…

Daca imi spune sa vin la culcare de fiecare data cand ma apuca miezul noptii in fata calculatorului (cica trebuie sa dorm, sa ma odihnesc) dar de fiecare data cand se sinte rau ma apuca dimineata fara ca geana de sus sa se astearna peste cea de jos, ce sa mai cred? Daca imi reproseaza cand fac ceva ce imi place ca nu ii mai dau atentie, dar de fiecare data cand incepe meciul as putea sa dispar pur si simplu de pe fata pamantului ca nu mai are nici o importanta?

Cine sa mai stie? Nici nu reusesc sa imi adun gandurile in fata tastaturii. Mi-am cumparat stilou nou si un top de hartii. Cica sa scriu mai intai pe hartie si dupa aceea sa tehno-redactez. Dar mi-e lene sa scriu de doua ori. Si nici nu mai pare important dupa. Mi se pare important cand tastez, ca un document oficial. Foaia pot s-o rup sau sa o ascund in sertar dupa ce scriu. Ca atunci cand eram tanara si ma jucam cu poezelele. Le aruncam peste tot: la sfarsitul caietelor, in mijlocul paginii, intre doua calcule, mai ales la trigonometrie, din care nu pricepeam o iota. Si acolo ramaneau. Sau pe foi albe, mici, intr-un colt. Si voiam sa le arunc. Si mi le strangea prietena mea. Cica o data o sa le vrei inapoi. Si le-am luat mai tarziu, si-am umplut o galeata intreaga cu ele (pe vremea aceea puneam gunoiul intr-o galeata cu capac, acasa), si-am facut si rana la un deget, de la foarfeca. A fost intai basica, da am perseverat.

Si despre dragoste voiam sa zic. Nu mai stiu ce inseamna. Eram mai sigura in tinerete. Mai sigura despre o multime de lucruri. Dar acum mi-a trecut. De tot. Si uite asa ma bucur mai mult. Si traiesc mai putin.

  • lastduchesslastduchess

    15.06.08 22:42:12

    Multe dileme pentru duminica seara. Consoleaza-te cu faptu ca nimeni nu te va cunoaste cu adevarat… si bucura-te de cadouri! 🙂

  • lollitta
    15.06.08 22:43:54

    pai ca duminica. nimic de facut si mult timp de gandit. se aduna dilemele de pe toata saptamana 🙂

  • lastduchesslastduchess

    15.06.08 22:57:33

    ai putea desface cadourile?:)

  • RusoaicaRusoaica

    15.06.08 23:33:14

    e doar egoism… ascuns dupa o iubire ce poate fi reala.

  • mariana405mariana405

    16.06.08 10:21:04

    nu-mi place sa te stiu trista,sau dezarmata. viata este cam urata si niciodata nu suntem multumiti.Inteleg prin ce treci, inteleg ca te simti ca o carte codata in fata lui si esti dezamagita ca dupa atatia ani nu te cunoaste. Noi femeile, suntem prizonierele cuvintelor,avem nevoie de ele si daca ne sunt oferite, putem iubi o vesnicie si inca ceva mai mult.Dupa ani de casnicie , ajungem la acea monotonie.Sa stii ca si noi suntem de vina.Din cauza dezamagirii, nu mai suntem in stare sa spunem ce ne deranjeaza,fiindca ,in mod normal , ar fi trebuit,din punctul nostru de vedere ,sa ne cunoasca si sa stie ceea ce ne face "rau". Casnicia poate fi intretinuta cu comunicare, dialog, chiar daca informatiile primite in urma lor, duc catre un divort.
    Vrei din nou fiori, nu:(. nu esti singura!

    pup

  • lollitta
    16.06.08 11:45:59

    si daca dupa cuvinte spuse cat de clar si explicativ cu putinta ajungi sa ti se spuna ca da, e corect ca el sa se uite la meci, dar nu e corect ca eu sa stau in fata calculatorului?

    eh, trece. si da, mi-e dor de fiori. cu rezerva faptului ca nu ma mai consider in stare de a-i avea.

  • mariana405

    16.06.08 12:12:39

    never say never:)

  • alina d

    16.06.08 13:14:07

    Eu am gasit o rezolvare foarte simpla la problema meciurilor. Ma uit si eu. A ajuns chiar sa-mi placa si sa ma implic emotional foarte puternic. Am fost si pe stadion. Foarte fain. Am ajuns sa ma rog de el sa mai mergem pe stadion, dar el prefera scaunul comod din bar. Oricum, de cand suntem impreuna, toate meciurile le-a vazut cu mine. Mai mult. La meciul Romaniei cu Italia de saptaman trecuta a primit invitatie de la prietenii lui. Sa vada meciul intre barbati. Nu s-a dus. A mers cu mine la un alt bar pentru ca voiam si eu sa vad meciul. Eu zic ca-i de bine. Nu?

  • lollitta
    16.06.08 21:24:06

    🙂 da, daca reusesti sa te intereseze. eu nu reusesc si pace.

  • Anunțuri
    Published in: on Iunie 15, 2008 at 22:22  Lasă un comentariu  
    Tags:

    The URI to TrackBack this entry is: https://llollitta.wordpress.com/2008/06/15/despre-dragoste/trackback/

    RSS feed for comments on this post.

    Lasă un răspuns

    Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

    Logo WordPress.com

    Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

    Poză Twitter

    Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

    Fotografie Facebook

    Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

    Fotografie Google+

    Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

    Conectare la %s