Al doilea sex

Va ofer spre delectare un fragment din vol. II  al cartii Simonei de Beauvoir:

” Femeia este impregnată cu reprezentări colective care dau împerecherii masculine un caracter glorios şi care fac din tulburarea feminină o abdicare ruşinoasă: experienţa ei intimă confirmă această asimetrie. Nu trebuie uitat că adolescentul şi adolescenta îşi simt corpul în maniere foarte diferite: primul şi-1 asumă liniştit şi îşi revendică plin de orgoliu dorinţele; pentru cea de-a doua, în ciuda narcisismului său, este o povară ciudată şi neliniştitoare. Sexul bărbatului este curat şi simplu ca un deget şi este exhibat cu inocenţă, adesea băieţii l-au arătat camarazilor din orgoliu şi sfidare; sexul feminin este misterios chiar şi pentru femeie, ascuns, chinuit, format din mucoase, umed; sîngerează în fiecare lună, adesea e murdărit de secreţii, are o viaţă secretă  şi   periculoasă.  În  mare  parte   pentru  că  femeia  nu   se recunoaşte în el, nu-şi recunoaşte nici dorinţele ca fiind ale sale acestea se exprimă într-un fel ruşinos. În timp ce bărbatul „se excită”, femeia „se umezeşte”; chiar în acest cuvînt există amintirile infantile ale patului udat, ale abandonului vinovat şi involuntar nevoii urinare; bărbatul are acelaşi dezgust în faţa inconştientelor poluţii nocturne; a proiecta un lichid, urină sau spermă, nu este ceva umilitor: este o operaţie activă; însă umilinţa există dacă lichidul scapă involuntar, căci trupul nu mai este atunci un organism, muşchi, sfinctere, nervi, comandate de creier şi exprimînd un subiect conştient, ci un vas, un receptacul făcut din materie inertă, jucărie a unor capricii mecanice. Dacă din trup se preling picături – ca dintr-un zid vechi sau dintr-un cadavru – impresia este nu că din el iese un lichid, ci carnea însăşi se lichefiază; este un proces de descompunere care produce oroare. Împerecherea feminină este palpitaţia moale a unei scoici; în timp ce bărbatul este impetuos, femeia nu este decît răbdătoare; aşteptarea ei poate deveni ardentă fără a înceta să fie pasivă; bărbatul se repede asupra prăzii ca vulturul, ca şoimul: ea pîndeşte ca o plantă carnivoră, precum mlaştina în care se împotmolesc insectele; ea este absorbţie, ventuză, este ca humusul, este smoală şi clei, un apel nemişcat, insinuant şi vîscos; cel puţin, acesta este sentimentul surd pe care-1 încearcă. De aceea, în ea nu este numai rezistenţă împotriva bărbatului care pretinde a o supune, ci şi conflict interior. Peste tabuuri, peste inhibiţiile provenind din educaţie se suprapun dezgustul, refuzuri care-şi au sursa în experienţa erotică însăşi: şi unele şi celelalte se întăresc reciproc, astfel încît după primul coit femeia este foarte adesea mai revoltată ca înainte împotriva destinului ei sexual.”

Recomand cu caldura citirea ambelor volume. Mai ales de catre barbati, care ar putea sa rationalizeze o parte dintre locurile comune prea des acceptate.

Anunțuri
Published in: on Iunie 6, 2008 at 21:32  Lasă un comentariu  
Tags: ,

The URI to TrackBack this entry is: https://llollitta.wordpress.com/2008/06/06/al-doilea-sex/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s