Noi suntem cauza propriilor boli

Citind un roman al lui Michael Crichton am dat de o idee foarte interesanta. Incerc sa o traduc cat mai exact cu putinta: „Noi suntem cauza tuturor bolilor noastre, responsabilii directi de orice boala ne vine.

In unele cazuri acest lucru il intelegem foarte bine. Stiam ca trebuia sa ne ingrijim, dar nu am facut-o si am racit. In cazul altor boli mai grave mecanismul nu mai este la fel de clar. Dar fie ca reusim sa intelegem mecanismul, fie ca nu reusim, in cazul in care exista intr-adevar acel mecanism, e mai sanatos sa ne asumam responsabilitatea vietii noastre si a lucrurilor care ni se intampla.

E clar ca nu e de nici un folos sa ne invinovatim pentru o boala. Pana aici e simplu. (Foarte rar e de folos sa dam vina pe cineva indiferent de ceea ce ni se intampla). Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne mai asumam nici un fel de responsabilitate. Nu-i sanatos sa renuntam cand e vorba despre viata noastra. (…)Daca ne asumam responsabilitatea unei situatii reusim sa o si controlam. Suntem mai putin speriati si mai practici. Ne putem concentra asupra a ceea ce putem face pentru a invinge boala si a grabi vindecarea”. 

Romanul e un fel de culegere de impresii despre calatoriile facute in lume si in adancul propriei fiinte. Se cheama Travels.

Acu eu ajunsesem de una singura la ideea ca in cazul bolilor mai simple exista o legatura directa intre felul in care suntem si ceea ce ni se intampla. De cate ori n-am gandit cu voce tare: „daca te mai enervezi in halul asta o sa-ti vina un ulcer”?  Dar e greu sa ma despart de doctrina crestina care ne explica mereu ca bolile nu sunt altceva decat o pedeapsa divina. Ca si cum acolo sus ar sta cineva cu cantarul: ai mai injurat, iti mai dau o raceala, ai furat – faci un infarct, ai omorat – iti vine cancerul. Dar ori masura de sus  e foarte diferita de ceea ce putem noi masura in mod direct, ori Seful cel mare din cand in cand mai trage un pui de somn si uita sa mai adauge. Sau mai grav, din cand in cand stranuta si nu vede bine cine ce face. Si atunci pune pedepsele pe cantar la altcineva. Cred ca preotii s-au prins de la inceput ca treaba nu functioneaza mereu, si asa s-au gandit ei sa inventeze tribunalele pe pamant: mai bine pedepsiti de doua ori, decat niciodata.

In schimb sunt convinsa de altceva: ca suntem personajul cel mai important cand e vorba de vindecare. Daca vrei cu adevarat, poti. Nimeni nu ma poate convinge ca nu e adevarat. Partea principala este sa vrei. De la o simpla durere, pana la cancer. Nu, eu n-am invins cancerul, dar am ajutat o persoana sa faca acest lucru. Si am vazut cand altcineva n-a mai vrut sa lupte si s-a dus.

Si de fiecare data cand am cate o durere, stau un pic de vorba cu mine insami: e pe bune sau doar iti inchipui ca o ai? Si inca n-am gasit o durere adevarata (ma refer la cele organice, pentru ca celelalte e clar ca ni le provocam singuri), care sa imi supuna vointa. Da n-ai voie sa te minti, ca altfel nu functioneaza.

 

  • 9vieti9vieti

     

    18.04.08 21:00:47

    fenomenul de care vorbesti tu se mai numeste sincronicitate. este un film destul de raspandit despre tema asta „the secret” 🙂

  • lollitta
     

    18.04.08 21:06:04

    n-am vazut, da il caut. multumesc frumos 🙂

  • mariana405mariana405

    19.04.08 09:52:59 

    apropo,de ce spune 9 vieti, am vazut filmul , dupa ce am aflat ca al meu are cancer.M-a ajutat imens.(Prima mea postare pe blog, se numea, cred, „sunt vesele, sunt fericita”)Trebuie sa poti, sa-ti controlezi oarecum gandurile, sa eviti toti factorii care consideri ca-ti pot face rau,sa provoci rasete, sau binedispunere, uitandu-te doar la emisiuni de divertisment, comedii.Ceva care sa nu-ti incarce mintea.Deci pe ansamblu gandire pozitiva.Dupa cum am spus, la mine a functionat si putea invoca”binele” , asta ,pana in momentul in care am aflat ca are metastaza si am clacat.

    In general ,tebuie sa fii puternic mental ca sa poti face asta.Se pare ,ca tie iti reuseste

  • lollitta
     

    19.04.08 14:41:29

    am ajutat sotul meu sa invinga un fel de leucemie care se manifesta la ganglioni. dupa au urmat un infarct si acum face dializa. nu cred ca e necesar sa povestesc cam cat e de prost dispus in general. dar am o puternica impresie (se poate numi orgoliu) ca daca n-as fi eu puternica am lua-o razna amandoi. Deocamdata merge bine, incetul cu incetul isi revine. pana si doctorii l-au crezut fara scapare. sunt bucuroasa si merg inainte. ma rog sa fie sanatosi ai mei ca sa imi dea forta sa merg mai departe. in rest…..restul conteaza prea putin

    multumesc de stelutze

  • mariana405mariana405

     

    19.04.08 17:29:16

    Iti doresc mult bine si forta.Esti o femeie mai puternica decat mine.Sunt sigura ca ai sa reusesti.Da, ai dreptate, daca sanatate nu este , nimic nu este important.Realizam mult prea tarziu asta. Weekend placut si multe zambete

  • lollitta

    19.04.08 17:47:29 

    multumesc la fel. tu ai trecut prin mai multe incercari si ai reusit sa fii ceea ce esti: o persoana minunata. Sau o Doamna, daca iti place mai mult.

    un week-end linistit

  • Anunțuri
    Published in: on Aprilie 18, 2008 at 20:26  Lasă un comentariu  
    Tags: ,

    The URI to TrackBack this entry is: https://llollitta.wordpress.com/2008/04/18/noi-suntem-cauza-propriilor-boli/trackback/

    RSS feed for comments on this post.

    Lasă un răspuns

    Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

    Logo WordPress.com

    Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

    Poză Twitter

    Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

    Fotografie Facebook

    Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

    Fotografie Google+

    Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

    Conectare la %s