Executat azi in 15 minute impodobire de brad (cu tot cu caratul bradului si-a podoabelor din boxa). Acum arata cu cateva fundite mai fain decat anul trecut (ca m-am apucat si de confectionat, daca tot aveam o pamblica potrivita):

In rest ma joc de ieri la amiaz cu iphonul. Incercat skype-ul (care nu are si varianta cu video inca) si mess-ul de la yahoo care functioneaza destul de bine. Mi-am batut capul sa gasesc aplicatii care sa permita citirea ebook-urilor si dupa ce-am descarcat trei variante (una platita) am fost indrumata spre stanza. Pot sa va spun ca e cea mai faina aplicatie pe care am vazut-o eu vreodata pentru citit. Nu-s in stare sa va povestesc exact tot ce face. Cel mai bine va pun un filmulet ca sa va dumiriti.

Evident ca e absolut gratis. M-am bucurat ca un copil mic vazand ca functioneaza in orice format ar fi documentul. Asa ca acum pot spune ca iphonul e perfect.

Fantezie de craciun cu mine intr-o rochie lunga rosie. Mi-as face iar rochie, sa mai adaug la colectie. Si ce daca nu am unde sa o port? O voi lucra cu drag, visand la mainile tale nerabdatoare ce-mi vor mangaia pielea infiorata sub matasea subtire. La degetele tale mult prea grabite care s-ar descurca greu cu incheietorile complicate. Langa un brad mirositor, cu copiii sunand la usa ca sa colinde pentru doi banuti si-un covrig. Tu ai veni inghetat si eu te-as primi fierbinte, decoltata, stralucind de toata dragostea pe care ti-o port. Ai fi darul meu cel mai frumos, ne-am culca sub brad ca sa ne dam unul altuia pana in dimineata in care oamenii isi cauta sub crengi rasplata cuminteniei de peste an.

Nici macar nu mai trebuie sa mai dorm ca sa te visez acum. In orice clipire chipul tau imi apare ca si cum mi l-as fi tatuat sub pleoapa. E-o fericire calda ce ma strabate in mod continuu, deconectandu-ma des de la realitate pentru a ma arunca tandru intr-un loc unde timpul si spatiul nu mai exista. E doar un plin al inimii mele, in care tu nici macar nu crezi. Si-n ciuda ta ma imbat iar si iar, pana la dependenta, alcoolista a dragostei de tine.

Viori sunt femeile,
tremur în palme răsfrânt.
Le slăvesc şi le cânt
pentru sfârşitul de drum
ce-l au pe pământ.
Lemn moale, lemn sfânt!
Viori sunt femeile,
vibraţie fără cuvânt,
viori aprinse subt arc
în flăcări şi fum. (Lucian Blaga)

Poezia asta se vrea un comentariu la ceea ce-a spus DulceDeea: “E ca si cum as fi cantat o simfonie unui surd. Unui surd care n-a auzit niciodata sunete. Si care nici nu-si poate imagina ce este muzica”-referindu-se la dragostea inselata, neimpartasita.

Pentru ca eu cred ca mai presus de reciprocitatea sentimentului, de acel “da-mi inapoi, pentru ca si eu iti dau”, exista imbatarea, cantul, ce nu au nevoie nici macar de urechea atenta. Isi ajung lor insele, trezesc la viata, fac sa vibreze trup si suflet. Doar pentru asta si ar trebui sa fim recunoscatori ca suntem capabili sa ne indragostim. Dincolo de faptul ca celalalt iti raspunde sau nu in acelasi fel…

Pentru ca azi am gasit webcam live pe net din orasul meu natal si m-am uitat vreo jumatate de ora cum ninge. Pentru ca mi-e prea dor de zapada si de tot ceea ce reprezinta ea, pentru ca cine stie pentru cat timp inca n-o s-o mai vad, asta e pentru mine. Si pentru cui ii mai place

Se saruta, ah, se saruta, se saruta
tinerii pe strazi, în bistrouri, pe parapete,
se saruta intruna ca si cum ei insisi
n-ar fi decât niste terminatii
ale sarutului.
Se saruta, ah, se saruta printre masinile-n goana,
în statiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se saruta cu disperare,
cu violenta, ca si cum
la capatul sarutului, la sfirsitul sarutului, dupa sarut
n-ar urma decât batrinetea proscrisa
si moartea.
Se saruta, ah, se saruta tinerii subtiri
si indragostiti, Atât de subtiri, ca si cum
ar ignora existenta piinii pe lume.
Atât de indragostiti, ca si cum, ca si cum
ar ignora existenta insasi a lumii.
Se saruta, ah, se saruta ca si cum ar fi
în intuneric, în intunericul cel mai sigur,
ca si cum nu i-ar vedea nimeni,ca si cum
soarele ar urma să rasara
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sarut si-nsingerate
n-ar mai fi în stare să se sarute
decât cu dintii.

Pentru ca mi-a placut dintotdeauna. Acum mai mult ca oricand. Enjoy

Evident primita pe mail, dar mi se pare simpatica. Si mai gadila la orgolii feminine, ca sa nu ne vedem mereu numai partea negativa.

“O femeie trecuta de 30 de ani nu te va trezi niciodata la miezul noptii sa te intrebe la ce te gandesti. Ei nu-i pasa la ce te gandesti.

Daca o femeie trecuta de 30 de ani nu vrea sa urmareasca un meci, nu sta in preajma ta miorlaindu-se. Face ceva ce chiar isi doreste sa faca. Si de obicei e vorba de ceva mult mai interesant.

O femeie trecuta de 30 de ani se cunoaste suficient pe ea insasi ca sa fie sigura de cine este, ce este, ce vrea si de la cine. Sunt putine femei de acest gen carora le pasa de ce-ai putea gandi despre ele sau despre ceea ce fac.

Femeile trecute de 30 de ani au o mare demnitate. Rareori se apuca sa tipe la tine la opera sau in mijlocul unui restaurant scump. Desigur, daca o meriti, nu ezita sa traga in tine.

Femeile trecute de 30 de ani sunt generoase cu laudele, deseori nemeritate. Ele stiu cum e sa nu fii apreciat.

O femeie peste 30 de ani are incredere sa te prezinte prietenelo ei. Una mai tanara cuplata cu un barbat isi ignora deseori chiar si cele mai bune prietene pentru ca nu are incredere sa le aduca in preajma lui. Celor peste 30 nu le pasa daca esti atras de prietenele ei pentru ca stiu ca ele nu o vor trada.

Femeile devin medium pe masura ce imbatranesc. Niciodata nu trebuie sa-ti marturisesti pacatele unei femei peste 30. Ele stiu intotdeauna ce-ai facut.

O data ce a trecut de un rid sau doua, o femeie peste 30 e de departe mai sexy decat omoloaga sa ma tanara.

Femeile de peste 30 sunt deschise si oneste. Ele iti vor spune imediat daca esti un ticalos sau te porti ca atare. Niciodata nu trebuie sa te intrebi cam pe unde te situezi in relatia cu ele.”

“Cum a ajuns fundamentalismul ecologist să conteze atât pentru epoca noastră? Într-o bună zi se va râde de noi. Poate că cineva ne va cere totuşi o explicaţie: cum aţi putut suporta, atunci, să trăiţi ce-aţi trăit? Şi tăcerea noastră va fi asurzitoare.”

Restul cititi la soirs. Pentru ca unii oameni mai si incearca sa cerceteze, nu cred pur si simplu si gata.

-ca dragostea apare atunci cand o doresti cu adevarat, chiar daca nu te mai credeai capabil sa mai simti de nici un fel;

-ca oamenii care te iubesc iti sunt mereu alaturi chiar daca anii sau kilometrii s-au adunat intre voi cu nemiluita;

-ca netul face posibile relatii care altfel poate ca nu ar fi existat niciodata;

-ca nu am nevoie decat de propria mea vointa ca sa traiesc. Si nimic altceva nu o poate suplini;

-ca as putea-o lua oricand de la zero, deoarece lucrurile care imi sunt importante nu le pot pierde oricum. Iar restul nu conteaza;

De fapt cred ca toate astea le stiam deja. Doar ca nu mai credeam in ele. Sau mai bine zis nu mai credeam in mine. Acum am inceput iar sa cred. Si sa vreau sa-mi fie bine. Ca daca nu traiesc eu, n-o va face oricum nimeni in locul meu.