Vârsta de aur a dragostei

Mâinile mele sunt îndrăgostite,
vai, gura mea iubeşte,
şi iată, m-am trezit
că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
încât abia pot merge printre ele
fără să mă rănesc.

E un sentiment dulce acesta,
de trezire, de visare,
şi iată-mă fără să dorm,
aievia văd zeii de fildeş,
îi iau în mână şi
îi înşurubez râzând, în lună,
ca pe nişte mânere sculptate,
cum trebuie că erau pe vremuri,
împodobite, roţile de cârmă ale corăbiilor.

Jupiter e galben, şi Hera
cea minunată e argintie.
Izbesc cu stânca-n roată şi ea se urneşte.
E un dans iubito, al sentimentelor,
zeiţe-ale aerului, dintre noi doi.
Şi eu, cu pânzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, şi lucrurile vin
tot mai aproape,
şi pieptul mi-l strâng şi mă dor.
(Nichita Stanescu)

Mi-au crescut in nestire

muguri de dorinti

pe crengile sufletului

Cu fiecare respiratie

imi pocnesc dureros

de multicolori

Cuvant sau cantec

mi-aprind continuu

corole-nfiorate

Dragoste, Tu

mi-ai urcat seva

-n lumina.

Leapsa vie a Tomatei a ajuns pana la mine. S-ar parea ca posta italiana functioneaza, desi pana acum mie mi-a pierdut cateva scrisori.

Am primit “Doctori ucigasi” de Colin Evans si nu ma indoiesc de faptul ca o sa fie foarte interesanta.

Regulile sunt urmatoarele:

1. Ofera premiul unei persoane;
2. Semneaza foile existente (daca mai e nevoie, ataseaza inca o foaie);
3. Pune felicitarea de fata intr-un plic;
4. Introdu in plic si o carte (din biblioteca personala ori una cumparata special in acest sens);

5.Expediaza plicul+felicitarea+cartea, rugandu-l pe cel caruia ii trimiti premiul sa dea “Leapsa- Mata” mai departe.

Cu multumiri,

Vaca Verde si Tetris

Acum draga de Tomata m-a cam pus in incurcatura. Eu aici nu am carti romanesti. Si cui ii trimit eu o carte in italiana?! Promit sa ma gandesc temeinic si sa gasesc destinatar pe masura. Nu de alta, dar ar fi pacat sa se opreasca o leapsa asa de frumoasa.

Updatez cand imi vine ideea.

Trimis leapsa mai departe la Dlaskela. Pana la urma am gasit eu ce sa pun in plic

Cica sa scrii despre ce simti. Cum, cand cuvintele se transforma in cantec prelung si nu mai vor sa iasa din cap decat in sunete nearticulate? Cand gandurile atat de clare si statornice inainte s-au transformat in fericiri bruste, intense ca lumina ce-ti loveste ochii dupa o boala lunga, petrecuta in noapte?

Si ma-nvart in cerc, bezmetica, intre cantec si disperare, neindraznind sa sper in visurile care se succed precum un caleidoscop de picaturi colorate. Si-i curcubeu mereu in fata ochilor mei inchisi sau deschisi, deja nu mai exista nici o diferenta.

Mi-am descoperit un simt al fericirii, atat de firav si rebel, incat degetele mele tremura usor fara motiv, iar buzele imi canta continuu motive nestiute. Lumea se uita la mine ciudat, nu mai am contur, mi-e frica sa mai ating lucrurile: daca le transform in lumina?!

Ce bine că eşti

(Nichita Stanescu)

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Singuratatea mi-a cladit

piatra cu piatra-

un zid de temeri

M-au napadit

ciulini si lupi

ai spaimei

Am zavorat

porti si ferestre

ca sa ma sting

in umbra

Ca un ulisse-ai furisat

tot arsenalul dragostei

in mine

Cu care dupa ai aprins

focul mistuitor

al vietii fara fine

cuvintele tale

pe corpul meu

scantei de miere

launtrul meu

de sub a ta putere

iertare-ti cere

dorinta ta

in cerul gurii mele

ca o parere

(evident cu prima melodie din box)

Poate ca voi stiati de  Carlin, insa eu abia acum am aflat datorita lui tlon.

Ascultati cu atentie si luati aminte. Ca de obicei, nerecomandat fanaticilor (de data asta ma refer la ecologisti)

De trei zile intoarsa, ma simt precum iepurasul ala de la duracell. Recomand cu caldura aceasta modalitate de reincarcare a bateriilor sufletesti. Cand ai oameni dragi in jur, oameni carora le pasa de tine, parca toata lumea se misca mai usor, parca si ploaia mi se pare simpatica iar frigul ma face sa rad.

Am reusit sa ajung in Iasi, sa ma pozez iar pe balena si sa miros aerul de pe holurile facultatii. Teii erau splendizi, ca de obicei, iar cantina in Copou mai aglomerata ca niciodata.

Clar, nu prea stiu sa pun in cuvinte bucuria si prea-plinul sufletesc. Sper sa ma tina cat mai mult senzatia asta faina.