nedumeriri

Cica sa scrii despre ce simti. Cum, cand cuvintele se transforma in cantec prelung si nu mai vor sa iasa din cap decat in sunete nearticulate? Cand gandurile atat de clare si statornice inainte s-au transformat in fericiri bruste, intense ca lumina ce-ti loveste ochii dupa o boala lunga, petrecuta in noapte?

Si ma-nvart in cerc, bezmetica, intre cantec si disperare, neindraznind sa sper in visurile care se succed precum un caleidoscop de picaturi colorate. Si-i curcubeu mereu in fata ochilor mei inchisi sau deschisi, deja nu mai exista nici o diferenta.

Mi-am descoperit un simt al fericirii, atat de firav si rebel, incat degetele mele tremura usor fara motiv, iar buzele imi canta continuu motive nestiute. Lumea se uita la mine ciudat, nu mai am contur, mi-e frica sa mai ating lucrurile: daca le transform in lumina?!

 

Publicat în:  on noiembrie 8, 2009 at 19:04 Comentarii (6)
Tags:

The URI to TrackBack this entry is: http://llollitta.wordpress.com/2009/11/08/nedumeriri/trackback/

RSS pentru comentariile din acest post.

6 Comentarii Leave a comment.

  1. Cat de mult ma bucur ca traiesti aceste stari frumoase! :) Sa te ajute D-zeu sa iti mentii aceasta stare permenent:)Ai dreptate, chiar in Biblie scrie foarte clar:”Noi suntem lumina lumii”Si asa si este:)

  2. of, roxana, permanent?! mi se pare ca deja nu mai rezist….

  3. :)

  4. e de bine.

  5. oh :) . Deci, e bine? :)

  6. e bine!!!!!!!!!! :)


Leave a Comment